Happy Birthday, mister President…

Aflai de la Ciutacu cum ca azi e ziua conducatorului iubit.
Deci dom’le presedinte, de ziua ta am acilea o dedicatie. Iti dedic fiecare cuvintel, bai marinarule! Pentru tine si toti apropiatii matale, fara numar…

Papusoiu

Acu ceva vreme au venit niste fatuci de la nush ce firma si ca sasi faca reclama neau umplut birourile de papusoi stupizi de lut cu par rosu. Este evident ca leam pus gand ever since (crekau trecut vro doi ani de cand iau adus).

De curand insa, de cand neam mutat in noua cladire, papusoii astia au fos scosi iar la iveala, si troneaza peste tot. Pe birouri, pe dulapuri, pe compuri, prin ghivece, pe unde nici cu gandu nu gandesti. Mie frica sa nu gasesc unu sin buda intro zi, itindusi capu din WC. Oh, the horror!

In stilul caracteristic, vazand ca esti un nimeni daca nai papusoiu pe birou, miam impodobit si eu biroul cu un exemplar (furat de la o colega, fiindca mie na catadicsit nimeni sami dea papusoiu cand iau adus). Si am realizat ca poate sin alte firme au mai trecut fatucile alea, si poate mai sunt si alti sociopati de teapa mea care se simt amenintati, terifiati de aceste orori zambitoare. Asa ca iata ce va sugerez sa faceti cu dansele (ororile):

Sa cer azil, sau voturi?

Maretii nostri candidati se cearta pe bun-simt… sil aloca, abroga, isi disputa intaietatea si posesia. Desi nar sti cei ala bun simt nici daca iar lovi cu tezlan coaie ziua in amiaza mare.

Sin timp ce ascultam sfada, ma gandeam ca toti romanii ar fi indreptatiti sa ceara, in premiera, azilul bunului simt. Azil moral. Putem inventa un nou tip de azil.

Uite eu de exemplu. Am un nivel de educatie onorabil, un nivel de cultura onorabil zic eu, un nivel de pregatire profesionala onorabil, stau destul de bine si la capitolul experientei profesionale, vbesc binisor cateva limbi straine si invat destul de repede orice. Per ansamblu ma consider un om ok. Nu scuip pe strada, nu arunc hartii, nu traversez pe rosu, stau pe partea dreapta a scarii rulante, intervin daca in preajma mea se comite o ilegalitate and so on. Si ca mine sunt sigur ca mai sunt multi, chiar si in aceasta cloaca ordinara care a ajuns mirifica noastra tara. Si nu votez.

Deci ce mar impiedica sa trimit un CV si o scrisoare de intentie catre o tara normala in care sa stipulez ca cer azil moral? Sa spun ca vreau si eu sa imi exercit dreptul de a trai intrun mediu in care bunul simt sa fie mai mult decat un slogan politic contestat de niste retarzi?

Pe de alta parte ma pot conforma „standardelor” romanesti. Adica pot de pilda sa lansez un mesaj domnului presedinte (oricare ar fi acela, dar cu precadere matelotului), ceva de genu:

„bah fututi toti mortii si mortisorii matii, iti doresc sa mori in chinuri groaznice tu si toti cei careti sunt alaturi, rude, prieteni, votanti, sustinatori, curlingai, sugatoare de pula, paraziti si alte astfel de mirobolante categorii de oameni de care esti inconjurat. Sati cada cate un coi (ca tot crezi tu ca ai tone) de cateori indraznesti sa folosesti cuvintele `bun` si `simt` in aceeasi fraza, pentru ca in mod sigur tu esti ultimul om de pe pamantul asta care ar avea dreptul sa faca referire la asa ceva. Esti un jeg ordinar, un vierme, un parazit infect care nu merita aerul pe care il respira. Esti genul de om care ar murdari si un cacat, daca cineva siar putea invinge sila atroce si sar chinui sa se cace pe tine. Mori, scarba!”

Daca as candida la presedentie as face o singura promisiune. Aceea ca voi aduna toata clasa politica si toti cei alaturati lor, in frunte cu nemernicu asta eufemistic numit presedinte, ias castra, le voi da o cazma in gura…pardon, in mana, si in 2 ani de zile bucurestiu ar fi cel mai tare port comercial din europa, infrastructura romaniei ar fi de top,  iar agricultura si economia ar dudui la propriu. Si dupa ce as termina toate astea leas permite netrebnicilor sa se pensioneze pe caz de boala in conditii pe langa care Auschwitz si Kolima ar fi pensiuni de 10 margarete. Cu pereti de sticla si live sitcomuri sa vada tot poporul.

 

Ian ziceti, matz vota?

preacuviosu

descoperit pa net ca mai sunt oameni mintosi care spre deosebire de mine au rabdare sa se ian gura cu blajini dreptcredinciosi. respect maxim pentru dansu, dau si la voi sa cititi si bag la blogroll ca merita:

http://credinciosii-intreaba.blogspot.com/

Silver Church

Pa 7 Oct prietenii de la Highlight Kenosis ne’au rugat sa le tzinem umpique scena pentru concertul lor de lansare a albumului Glowing. Am dat curs invitatiei si desi am cantat destul de putin ne’am simtit bine si de’o parte si de alta a scenei.

Cateva filmari, ca sa stiti ce ati pierdut. multe multumiri celor care au filmat si uploadat materialele. Un plus de multumir lui N, care a filmat tot concertul pe care insa nu am reusit nici pana acum sa’l uploadez.

http://www.youtube.com/watch?v=vDxNiiKahz4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=-uE89RxQJLo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=aNLGj10TJRk
http://www.youtube.com/watch?v=NySOT_e_hgk&feature=related

Neste pozne de la acelasi eveniment aciulea:

http://www.letsrock.ro/reviews_Lansare+album+Glowing+-+Highlight+Kenosis+in+The+Silver+Church+Club+Miercuri+7+octombrie+2009_41.html

 

Bahto delo.

In ureke

Bre popor, azi in metroiu care este mi sa uitat un cocalar in ureke! Da frati si surori, in ureke, dupa cum canta si idolu coshurilor de pe fetzele liceencelor. Apropos, de azi mam gandit sa scriu cu sh si tz acolo unde chiar trebuie, asta nu ca sa intelegeti voi mai usor ceam vrut sa zic si sa nu fie confuzii gen fata (pizda) – fatza (muian), ci doar  ca sa mai dau o lovitura ortografiei romanesti.

 Asa, si cocalaru, imbracat jmechereste intrun hanorac galben cu patratele negre, larg si pufos de ziceai cai un taxi gay mi se holba in urekea stanga de sub sapca lui intoarsa la fel de jmekereste intro parte. Iol vedeam in geamu de la usa lu metroiu, chestie de care el insa nu se putea prinde pentru ca not enough RAM memory. Sa holba provocator, ranjind din coltu gurii iar eu eram in dubii, nestiind daca vrea sami traga un pumn in tzeasta sau o limba in ureke. Cand mam intors sa ma uit in okii lui de cimpanzeu trist sa facut ca ploo si sandreptat spre alta usa. Bine a facut, pentru ca aveam mana in buzunar. Iar in buzunar io mai mereu tin un box de otel ghintuit care lar face sa sughita nervos si pe Spartacus.

 Dar altceva voiam sa zic. Cum mi se holba pocnitu ala in ciuleandra miam dat seama ca am si io neste probleme pe care vreau sa vi le supun atentiei:

 In primu rand toata isteria asta cu zgarienorii in bucuresti. Bai deci ma lasa nervii capului cand aud toata tevatura asta. Si nunteleg, care pula mea e problema? Cirezi de pipite nefutute de la tv si hipstari telectuali culti in cap se agita, fac demonstratii de cacat si ingroapa crucea bucurestiului. Am o veste proasta pentru toti labarii astia, bucurestiu e mort de mult! Urbanistii si arhitectii o dau paia cu regimu denaltime si estetica. Care pula mea estetica in bucuresti? Care fata a bucurestiului se strica? Maidanele? Miile de blocuri cenusii si scorojite? Tonele de bisericute, bisericele, bisericoaie? Maghernitele? Tone de reminiscente comuniste in paragina care te fac sa te simti ca gigel ala din Baiatul Si Cainele (pentru connaisseuri) sau un personaj din Fallout 3 (pentru ceilalti). Sunt chiar asa de deplasat cand zic ca mi se rupe pula de aceasta fata a bucurestiului? Bai arhitectilor, bai urbanistilor, bai mancammiatzi pixu saveti oki albastri, astai problema? Ah, daca ati face spume, ati refuza „zgarienorii” evident balcanici, 20 de etaje top, da cand te mandresti si cu casa liftului nai pretentii) ca sa faceti in locurile alea parculete as intelege. As fi fanu vostru number oan. Dar cum asta nu sentampla, atunci sa fie zgarienori. Mai vad si io o cladire noo. Miemi place otelu si sticla. O prefer coscoveniilor de beton mai cenusiu decat ochii pensionarilor de la cozile „antedecembriste”. Mi se falfaie ca astfel de cladiri aduc trafic. Traficu e oricum busit de cei 80 la sula din soferi care kiar nau ce cauta cu masina pe strada. Si de strazile facute tandari de care nu se mai plang arhitectii si urbanistii si telectualii pulii. Si ii invit pe nenii si nenele astea sa faca un sprint-forta pana pe strada petricani, dincolo de iesirea din bucuresti, unde mai ai umpique si cazi de pe pamant si unde a trebuit io sa prestez o perioada indelungata, porma sa vina inapoi si sami suga pula gafaind. Si porma sa explice daca nar prefera sa lucreze intrun turn de langa o biserica din centru. Deci, daca e vorba de turnuri in parcuri clar nus deacord. Daca avem un maidan si avenm deales intre a construi pe el un parc sau un turn atunci turnu iarasi suge. Dar decat sa ramana maidan, sau sa se mai faca o biserica (numaru de biserici pe metru patrat la noi ne atesta nivelu de cultura si inteligenta… da sunt sarcastic, nu va convine puteti sa fugiti pana la petricani si sa veniti gafaind, stiti voi de ce) prefer un „zgarienori” de 20 de etaje. Iar aia cu crucile ar putea sasi petreaca timpu constructiv: gen salerge dupa bani si sa restaureze cladirile cu adevarat vechi si monumentele pe care se caca pe ei ca lear proteja, si care stau sati cada in cap in centru vechi. Alea care nau fost deja demolate.

 Alta duda care ma zguduit a fost o stire cum ca intrun oras al patriei au otravit cainii. Don’t get me wrong, numi plac cainii vagabonzi. Mi se pare de cacat sami fie frica sa merg seara pe strada din cauza haitelor de caini. Dar sai omori in masa e o tampenie. Sunt sigur ca se poate gasi o alta solutie. Depilda cred ca multi oameni, including me, ar fi dispusi sa doneze lunar un procent mititel din venituri pentru a ajuta intretinerea unor adaposturi in care ar putea fi tinuti cainii vagabonzi. Sterilizati, astfel incat nu ar dura mai mult de o generatie sa scapam de ei. Dar nu iam ucide in masa. Nu e onorabil…

 Sintro nota mai pozitiva, in drumu meu spre birou trec pe langa un liceu. Nush cum ii zice. Frate, cine lea facut uniformele copilelor alea… mare om. Porno frate! Fustite cadrilate atat de scurte ca le vezi si fruntea pizdii, o placere sa tenghesui in tramvai sau metrou cand se intra si se iese de la scoala. Clar.

 As vrea sa mai scriu, dar mie lene. As mai scrie de concertele pe care leam dat intre timp. Sau de faptu ca weekendu trecut a fost nevastamea in bulgaria unde se pare cai mai rau decat la noi, si deci ca orice roman tipic ar trebui sa ma simt mai bine dat fiind cacapra lor sa kinuit in spasme mai mult ca a noastra. Sau de emisiunea cu manelisti pe care mia povestito un coleg, in care un mare impresar deal lor povestea cum a dat o gramada de bani la un textier ca sai faca versuri pentru un mare slagar, si versurile respective sunau ceva gen „tu esti trenu vietii mele, CARE mam urcat in el, faza la care inca mai rad isteric. Sau despre cum dau cu picioru in masinile care trec deampulea pe sina de tramvai cand io astept cuminte pe peron. Sau despre cocalaru in X5 care era sa ma spulbere cand traversam regulamentar strada si pe care era sal spulber cand sa dat jos din masina suparat fiind (tot el) ca iam luat mortiin pula. Dar mie lene, si am treaba. Asa ca ne auzim curand.

 Apropos, am concert maine in Silverchurch de la 8 seara.

 Pupa tata.

OMFG, STFU, JFC, ASS

Oh my fucking god shut the fuck up jesus fucking christ ass… 

 

Deci pe filiera colegului Insanity imi parveni siteu asta, care daca e facut la sto atunci e super tare. daca nu e la sto, atunci vai mama lor…

http://www.omfg.org/

Enjoy

Crezul

Cred untr’un Tata, facator a tot ce este sau a fost. Si nu’i dau nume, si nici chip, si nici vorbe scrise.

Si mai cred intr’o Mama Pamant, care naste trupurile, care ne hraneste, si pe care o ucidem cate putin in fiece zi din ignoranta ochilor in stele. Distrugem, hacuim, ucidem, ne impiedicam de’a valma, colcaim ca viermii pentru ca vrem mai mult, mai repede, mai usor. Vrem totul, luam totul dar nu punem nimic in loc. Si apoi cerem iertare cerului, si ne consolam cu minciunile unor nemernici care care indraznesc sa ii confere lui Dumnezeu micimile omului, si sa o uite pe Mama care ne tine in viata. Si Tatal ne uita, si Mama ne plange. Iar lacrimile ei ne vor ineca in curand ca pe niste pui de caine nedoriti. Dar nu ne pasa, asa ca aducem aceeasi ura, aceasi moarte si distrugere si celui de langa noi. Uitam ca suntem oameni cu totii, frati si surori, fii si fiicele acelorasi parinti, uitam cumpatul, uitam simtirea, uitam gandul si glasul inimii. Uitam tunetul, uitam cantecul vantului si al frunzei, uitam glasul animalelor si legile firii, cele adevarate, scrise cu sange in sangele nostru. Uitam ca suntem apa, foc, pamant, aer si spirit. Uitam ca trebuie sa hranim, sa respectam si sa veneram toate acestea care ne fac sa fim ce suntem. Sau ce ar trebui sa fim…
Uitam, si le inlocuim cu legi scrise prost pe o hartie, cu bolboroselile febrile si demente ale unor oameni cu ochi aprinsi de nebunie, care cu glas mieros si smerit ne imping la ura, care ne ameninta cu foc si sfada, cu moarte boala si distrugere daca nu le urmam vorba cea pe care indraznesc sa creada ca i’au dat’o Tatalui, caruia tot ei i’au dat gand si fapta si vorba si gura sa o rosteasca. Ne otravesc radacinile sincearca sa ne faca sa credem ca ramul acela hidos prin care curge seva minciunii si otrava fricii, ca ramul acela este defapt adevarata noastra radacina. Ne impun sa ne mentinem traditia de veacuri pe care tot ei ne’au impus’o, cu foc si cu otel, ca sa ne uitam viata de zeci, de sute de milenii in care inima ne’a batut in ritmul pamantului, al cerului, al vietii si al mortii.

Dar nu toti vor sa uite, pentru ca muzica sangelui e dulce si nimic si nimeni n’o pot amuti. Si unii din noi isi reamintesc. Isi reamintesc sa asculte iar bataia inimii si sa cante cu ea. Isi reamintesc sa asculte vantul si ploaia si sa cante cu ele si sa amuteasca bolboroselile unor nebuni din temple. Isi reamintesc sa asculte tunetul, si sa uite dangatul lugubru al clopotelor de fier. Si sting lumanarile si arunca tamaia, ca sa traga din nou in piept cu nesat fosnetul padurii, ca sa vada din nou lumina stelei si a lunii, si sa isi aduca aminte cum e sa ai umbra sub soare.

Da… suntem pagani si salbatici, dar atunci cand nebunia voastra va pieri odata cu multi dintre voi, unii din noi vor ramane sa vindece ranile Mamei, si sa’i aminteasca Tatalui ca nu este totul pierdut.

Si daca nebunia nu va trece atunci va vom aduce noi aminte. Cu tunet, cu fulger, cu foc, cu apa, cu piatra, cu urlet de lup si vuiet de furtuna. Cu toate acele glasuri pe care voi cautati sa ne facei sa le aruncam in bezna hidoasa a invataturilor voastre strambe si veninoase. Sa nu uitati ca nu este piatra cladita de voi prin care sa nu izbuteasca frunza sa strapunga ca sa bea din soare.

 

P.S.

http://www.cetatea-crestina.org/cgi-bin/familia/cautare.pl?user   unde bicisnicii ne invata cum, unde, cat si pe cine sa iubim!

Praga

Napai va zisei ca fusei la praga. Da cum mie o lene de ma doare au mai trecut doo saptamani pana sa mai si scriu cevasilea despre.

Praga fuse o experienta interesanta, din care mam intors cu sentimente contradictorii. E un oras superb, dar oamenii nu mi sau parut extrem de diferiti de noi ca mentalitate. Poate doar putin mai realisti, astfel incat turizmu merge bine acolo. Au si nu au ce sa turisteasca, sincer. Lucrurile cu adevarat interesante le poti vedea plimbandute pe strada, daca ai loc de miile de turisti. Muzeele si restu de atractii mi sau parut, cu cateva exceptii, mici si prea scumpe pentru putinul pe care il ofera. Adica intri intro camera cu cateva exponate, apoi treci in alta cu alte cateva exponate, si cand crezi ca treci in a treia unde incep lucrurile interesante te trezesti afara. Si marci 150 de coroane la baieti. Din fericire exista o chestie numita Prague Card, care pentru vro 800 de coroane iti ofera acces gratuit in majoritatea „muzeelor” astora. O alta chestie care ma secat e ca praghezii par a fi chititi pe japca. Depilda mam dus in buricu targului (stupid me) sa halesc o salata. O terasa numita Garden pe care nu vas recomandao nici daca miati fi dusmani de moarte. Sed io linistit, imi comand o salata greceasca, nevastamea un cascaval pane cu cartofi prajiti. Mai luam o apa sio bere (io apa, bere nevastamea) facem calculu ies vro 400 de coroane. Mult, dar deh, eram in centru. Terminam, vine nota, belesc ochii ca broasca in pragu orgazmului: aproape 800 de coroane. Dublu fata de cat ma asteptam. Pe masa era o oliviera: deci 100 de coroane. Mai era si un set de sosuri de care nu neam atins, deci 100 de coroane. Bacsisu inclus, 20% deci 200 de coroane. Unde mai pui ca sa dus mandra la buda, si acolo au taxato de 15 coroane. Deci…plm….mananci bei da platesti sa te pisi. Iti taxeaza digestivu si la intrare si la iesire, ce pula lor.
Babele lor se dau cu tramvaiu (e sport national si acolo) si put de traznesc. Sorry, si io am crezut cai stereotip, da nu e. Candesc deti sar creierii. Din fericire nu au probleme cu curentu, asa cas geamurile deschise nonstop. Plus ca ei au semafoare sincronizate, deci faci cu tramvaiu maxim 15’ dintro parte in alta a orasului.

Ce ma impresionat cel mai mult, si veti regasi chestiile in poze:

- conditia excelenta a cladirilor cu varsta medie de vro 800 de ani
- transportu in comun eficient, la secunda
- o galerie de pictura geniala
- zoo (cautat girafe 5 ore, cat pe ce sa omor jumatatea mai buna)
- cainele astmatic din carucior, atractia principala din zoo (era al unui vizitator)
- monumentu anticomunist pe care daca las fi vazut noaptea mas fi cacat pe mine de frica
- tonele de paianjeni si unica viaspa din praga, cea care nu sa despartit de mine cat am stat acolo, si care ma forta sa fac balet new age la fiecare 5 minute
- un cimitir absolut bestial, in care nas intra noaptea nici batut
- targu medieval cu sabii and shit
- Golden Lane la Castel.
- Catelu liliputan caruia stapanu ii arunca o craca
-Terasa de pe malu valtavei unde se canta rock live si se bea bere eftina
-Trupa de mosnegei care cantau dixie in mijlocul unei piatete centrale, care radeau, faceau solo la tobe cu peturi si buricareau spre amuzamentu general. Si chiar cantau foarte bine.
-Sala de mese a hotelului (un bloc de pe la 1800 toamna reconditionat cu lift) care de dimineata era plina de mosi si se asculta muzica gen romante in timpu micului dejun, incat ma simteam ca la azil.
-Cozonacu lor care seamana cu painea dar e dulce, si pe care in prima dimineata lam mancat evident cu salam
-Taverna aia bestiala din drum spre castel, cu blanuri pe pereti, lumanari, paie pe jos si statui de ceara unde sa dadea cu pumnun masa, chelnerii sa bateau cu sabia si o chelnerita cu tate mari (intre care mai baga si capul unor clienti fericiti) se aseza la tine la masa, troznea o palman tablie si tentreba mestecand “ce pizda matii vrei de baut?!?” (era taverna medievala de “low lifes medievali, so it figures)
-neste oase din nush ce muzeu
-neste vestigii paleolitice care miarata ca religia mea e mai veche decat a voastra
-restaurantu chinezesc Harmonie unde mancai cu chinezi mancare facuta de chinezi pentru chinezi la preturi de chinezi
-bazaru de chinezi de unde luai toate armele posibile la pret de dumping dupa o negociere, de unde miam luat un set de 3 shuriken din otel de calitate, ascutite brici si perfect ekilibrate la 80 de coroane

Cireasa de pe tort a fost aurolacu care se pisa pe primarie.

Si continui alta data, ca am tampenii de facut!

Ah, poze:

http://picasaweb.google.com/NadirWe/DropBox?feat=directlink

Cacaciosii se intoarce!

Vaducetz aminte cand povesteam mai deunazi cum stau femeile de serviciu numan buda barbatilor la mine pe plantatie?

 Noah, exista un principiu axiomatic, absolut, care sustine irefutabil ca tot ce intra trebuie intro forma sau alta sa mai si iasa. Si cum de doo zile na iesit nimi (mortii lor de masline) dar am halit gramada simt eu acum vro ora ca a venit momentu al mare. Si ma duc sa confectionez natarau’. Adica sa defec. Adica sa ma cac.

Bun, la nici 25 de secunde dupa ce m’asez pe buda (culmea, nici un alt participant la trafic) dar evident si strategic inaintea primei basini apocaliptice intra si inevitabilul card de femei de serviciu. Eram in kinurile facerii, aveam urechile infundate asa ca nam putut sa disting ciripeala vesela a vocilor lor suave de marasesti, bran, carpati, bucegi, top, dacia si ce alte mahorci leau mai dezmierdat plamanii in tinereturi. Devastatoarea mea basina lea amutit insa brusc pe toate si mia desfundat si mie urechile, asa ca am auzit si prima remarca inteligibila din partea lor, susurata cu o voce inecata de emotie de una din ele: ”Ai grija fa, ca se caca unu!”

Pauza, io okii beliti si muscandumi buzele, micul „plici” facut de o broboana de sudoare pe colacul veceului, susurul cristalin al veceului de langa, respiratiile haraite ale marchizelor vidanjei, toate astea imi aminteau ca desi asa pare, timpul insa nu sa oprit in loc. Explozia de rasete survenita mai tarziu mai ca ma dat jos de pe cacat, ca sal citez pe ala cu piticii moka. Dupa care ciripeala a continuat. Am aflat astfel, spre marea mea usurare, ca Nutzi sia luat doua saptamani de concediu, cacolegele noastre de la etaju 3 sunt niste vaci care nusi spala borcanele si caserolele de mancare, ca intruna din cabine e o pata de ceva ce ar putea fi citez „fa cred cai slob…uhh….sper…uhh, dracu stie fah, laso acolo!”. Lucru asta ma frapat, cine dracu trage o laba la birou?!? Am mai aflat ca a disparut un sul de prosop si ca rollerul de prosop din dreapta chiuvetelor se va strica iar cat de curand, ca nu mai e sapun, ca au primit lamai stricate la bucatarie, si de asemenea am aflat ca daca apesi tare pe mop e mai uscat. Cel putin asa isi imaprtasea cunostintele una din ele, care parea Mama La Ele alteia ce era probabil mai novice in ale craftului. Si iar dai si razi. Si mam acrit, am mai dat o basina rasunatoare ca un corn de vanatoare intro padure noaptea dupa care am inceput sa rad demonic si harait, tare, din cabina. Reactia a fost previzibila, cateva secunde de liniste, cateva susoteli inabusite iar pe urma am avut senzatia ca au zburat literalmente prin usa de iesire din toalete. Mam bucurat, cami amortisera deja picioarele pe buda. Atat de intempestiva lea fost iesirea din scena cacand (tare, nu?) am iesit la randumi din cabina am gasit in fata chiuvetelor un mop cazut pe jos. In emotia momentului insa nu am avut ideea de al fotografia cu mobilul ca proba.

Sper ca de acum incolo sa se gandeasca de doua ori inainte de a intra sa „faca vizita” in timp ce „se caca unu”…

 In alta ordine de idei, eu si un coleg deal meu vrem sa demaram o campanie de informare, sau mai bine zis autoinformare. Scopul este sa aflam intrun final unul din marile mistere ale femeilor: de ce nu se pot pisa singure? De ce trebuie sa se duca in gasca la umblatoare, si mai ales ce anume mai fac acolo (altceva decat necesitatile fiziologice) si despre ce vorbesc. Suntem dispusi sa facem orice pentru a afla acest lucru, de la montarea unor echipamente de monitorizare pana la a ne dechiza noi insine (spre a deveni „insene”) si a sta in buda gagicilor o zi intreaga. Cine doreste sa ne scape de chinuri impartasindune ceva insighturi in aceasta probleme este rugat sa comenteze la postul asta. Oricum, oricat si orice va fi, noi tot vom invinge, vom afla adevarul!

 Si evident vi’l vom impartasi si voua.

Maine plec in Praga, cand mantorc (mie frica davion) i’ll let you know ce si cum e si pacolo!

Sa auzim de bine!