Blestem!

Voi cei născuţi să fiţi
Pământului pomadă,
Cu ochi senini, de sfinţi
Şi minţi pline de sfadă…

Voi cei ce c’o privire
Primită din născare
Puteaţi să daţi menire
Şi inimii-alinare…

Voi cei frumoşi p’afară,
Cu gândurile slute,
Papuşi de carne’amară
Cu suflete pierdute…

Voi ce puteaţi aduce
Lumini până şi’n umbre,
Dar rătăciţi năuce
Prin frici si temeri sumbre…

Să nu vă gasiţi moarte
Dar pururi s’o doriţi!
Mereu să fiţi departe
De cei ce vi’i sortiţi.
Aşa cum laş fugiţi
Din frică de simţire
La fel nici voi să ştiţi
Ce’nseamnă fericire!
Să nu vedeţi soare
Dar să’i simţiţi focul,
De căutaţi răcoare
Să nu vă găsiţi locul,
Şi de vreţi mângâiere
Şi vorbe dulci, curate,
Să daţi numai de fiere
Şi lacrimi sarate
Iar dacă vreţi odihnă:
Coşmaruri! Bântuite
De clipele de tihnă
Ce n’au fost dăruite…
S’aveţi privirea stinsă,
Strivită de pământ
Unde e faţa plânsă
A celor ce i’aţi frânt!

Doar când vor fi uitate,
Chipuri si nume, toate,
Pierdute fiind printre
Ani, lacrimi şi morminte,

Atunci abia veţi şti
Că v’aţi greşit menire
Din spaima de’a simţi
Şi frica de iubire…

Nadir

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s