N’am…

…titlu. Si mi’e prea lene sa ma gandesc la unul. O sa scriu mult azi, bartai carnatul, asa ca ma indoiesc ca va citi cineva pana la capat. O sa scriu mult desi n’am multe de zis.

Cred ca devin insomniac. Ieri la pranz stateam singur si meduzam in pat incercand sa ma recuperez dupa noaptea de sambata spre duminica. In care noapte, pe langa ca s’a skimbat ora am si albit’o cu niste pretini. Si cum stateam io asa intins pe spate tragand cu un ochi la teve si cu celalalt scormonindu’mi mintea am inceput sa atipesc.

Si au disparut peretii. TOTI peretii.

M’am trezit privind fara sa vreau pe vecina de deasupra trebaluind prin casa, in timp ce mosu era la buda si se caca citind un program TV. In stanga, familia numeroasa de americani ce au onoarea sa ma aiba vecin viermuiau prin toate camerele. Mai sus alti oameni stateau sau se miscau in rutina zilnica. Jos la fel. In dreapta nu am vecini insa noianul de masini compensau din plin. Apoi au disparut si masinile, si am vazut oamenii din ele, multi oameni agitati ca orice sofer in bucuresti. Le simteam frustrarea si nervii. Am facut greseala sa privesc mai departe, si am vazut alte blocuri a caror pereti au disparut treptat. Si alti oameni, oribil de multi oameni. Peste tot pe unde ne uitam era un vacarm vizual de nedescris, cladirile pareau niste termitiere in care indivizi irecognoscibili colcaiau la propriu fara sa ia aminte la nimic in jur. Si totul se petrecea intr’o liniste absoluta. Linistea unui noian de minti care nu gandesc nimic.

Si toti duhneau a singuratate.

Suntem atat de multi, atat de aproape, dar construim atatia pereti incat sa ne asiguram iluzia unei singuratati care in timp ne omoara sufletele. Pereti de beton, de sticla, de ganduri sau de sentimente. Toata viata ne’o petrecem ca niste zidari nebuni, construind atatia pereti cati sunt necesari astfel incat sa nu apucam sa ii dam jos in clipa mortii. Si murim de singuratate.

Am adormit apoi, ca sa visez alti pereti, alte ziduri, unele urate si coscovite, altele stridente si noi. Binecuvantata fie singuratatea absoluta in care ne condamnam din nastere.

Cacat.

Acum cateva zile s’au implinit niste ani decand mi’am pierdut tatal. Asa ca impreuna cu mama si frati’miu furam la cimitir. Speram sa ajung acolo ca sa mai schimb si eu o vorba cu el (nu ca n’am vorbi zilnic oricum). Sa ne mai intrebam de sanatate, asa ca de la viu la mort. Sa’l intreb pentru a mia oara daca visul in care imi spunea ca ma asteapta in timp ce era intr’o cabanuta superba de lemn, la liziera unei paduri pe care numai ochii mintii o pot concepe este in continuare valabil. Sa bem o bere si sa jucam o tabla.

Am sfarsit lamentabil intr’o biserica plina de pupatori de moaste. Cred ca nicaieri nu este mai evidenta ipocrizia ca intr’o biserica. O gramada de oameni care incercau sa isi compuna fete pioase ascultau extaziati slujba cantata de un sobor de popi, dascali si altii, in timp ce se imbulzeau in stil RATB sa ajunga mai in fata unde aveau onoarea sa pupe sticla de peste niste bucati de cadavru. Isi faceau cu dreapta cruci in timp ce in stanga tineau strans banii fara de care toata aceasta mizerie nu ar putea functiona. Din cand in cand, cate o baba scapa cate un blestem mai putin pios la adresa alteia de care nu avea loc. Trei evenimente intr’o succesiune rapida m’au determinat sa ies din biserica mancand pamantul. Una din babe se intorcea ranjind satisfacuta de la pupat moaste, facandu’si drum cu coatele printre cei care inca aspirau la asemenea binecuvantare. O alta baba de la coada o vede pe prima (probabil cunostinte vechi) si ii zice cu evlavie „Ce pocaita esti, hire’ai a dreacu”. Aia ranjeste si mai larga si continua schemele de aiki-do in multime. In fata mea, in multime, o alta baba incerca sa se lase in genunchi pentru niscai matanii. Si cum se kinuia sa isi faca loc pentru mentionata activitate i s’a ridicat fusta. Mult. Cum cu o mana isi facea cruci, iar in ailalta tinea banii, nu a catadicsit sa remedieze situatia, si anceput sirul de metanii in atare conditii. Doctor Mengele ar fi lesinat subit. Probabil ca nu voi mai avea o erectie toata viata mea. Am uitat sa mentionez ca avea ciorapi d’aia lungi pana la jumatea coapsei. Gandurile de a parasi locanta s’au concretizat brusc intr’o explozie de miscare cand o duhoare demna de adancimile iadului mi’a pocnit simturile, isotita da ranjetul complice al unei alte babe din dreapta mea. Pana si basinile miros altfel in biserica. Am dat buzna afara tocmai cand o cearta in jurul moastelor l’a facut pe pe unul din popi sa opreasca slujba si sa ceara liniste. Afara frati’miu mi’a spus ca a ascultat cu atentie slujba si ca astepta sa inceapa beatul. Enigma plange de invidie.

Am ajuns intr’un final la mormant, unde au venit preotii chemati de mama si vecina care ne’a insotit sa sfinteasca crucea. Am balanganit coliva, i’a sunat popii mobilu in timp ce bolborosea ceva cu o viteza demna de reclamele la medicamente. Apoi mama si vecina mea s’au lansat intr’o discutie despre cat de frumoasa e crucea si rama de beton a mormantului, in timp ce eu schimbam priviri cu frate’miu. „lasa tata, ca vorbim acasa” zic si imi aprind o tigara stand cu curu pe laudata bordura. Mi’am amintit de ce nu vreaus a calc in biserici. Mai bine calc intr’un cacat.

Vine pastele. Marea sarbatoare crestina despre care nimeni insa nu stie cu adevarat de unde si din ce provine. Ma rezum la a spune ca este defapt o sarbatoare pagana, pervertita in stilul caracteristic de purtatorii crucii. Voiam sa va binecuvantez si cu niste imagini despre „asomarea” mieilor, inainte de a va ura pofta buna, dar m’am razgandit. Nu vreau sa ma enervez din nou. Va spun doar ca probabil ca mieii aia sacrificati cu „piosenie” sunt mai inteligenti ca voi. Sau macar au o scuza.

New topic.

Guvernul lupta in continuare cu criza. Udrea se gandeste la o noua statiune pe litoral numita Tataia. Replica la Mamaia. Deci in curand pe langa „am fost la M-am aia” o sa apara si „ te duci la Te-ai taia?”. Se vor impozita bonurile de masa. Da, „a-ti” auzit bine. Stiu, si eu ma gandesc la fel. Doresc sa imi conving angajatorul sa ma lase pe mine sa imi platesc impozitele. Ca sa nu le platesc, evident.

M’am plictisit sa mai scriu.

Pasteti fericiti.

PS cititi si aici, ca merita:

http://kariokaspot.blogspot.com/2010/03/in-plata-domnului.html

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la N’am…

  1. InSanity zice:

    Ai uitat de coplata la medic, eu la ce gatu masii mai platesc asigurarea de sanatate? sa imi dea mie banii aia ca ii strang sa ii dau eu la medic, jur

  2. warsongu zice:

    n’am uitat, cu aia inca nu m’am hotarat daca sunt sau nu de acord. are si niste beneficii.

  3. InSanity zice:

    O fi avand, dar dau 6 mil pe luna sau mai mult si tot dau de ceva vreme, fara sa am nevoie de asistenta medicala, daca patesc ceva doamne fereste le mai dau si bani ca altfel nu se uita la mine. Sa imi dea mie banii aia , ca prefer sa dau 10 lei la consultatie decat 6 mil pe luna degeaba

  4. Aghiuta zice:

    basina babii e pedeapsa pentru ca ai facut prostia sa intri in biserica la pupat de moaste, desi ar fi foarte amuzant sa am o poza cu tine pupand moastele dupa o lupta eroica cu babele sa ajungi la racla, un adevarat einherjar, sau in cazul asta era mai potrivit robul lui dumnezeu.
    oricum pentru Virgil era mai potrivita o libatie cu un vin bun in locul slujbei facuta de popa.

  5. warsongu zice:

    adevar graiesti, ursule.

  6. Azrael zice:

    ai scris ca juma de slujba s-a tinut la mp3? traisca traditia

  7. Frate, te felicit ca ai rezistat si atat la slujba… Si mai bine te duci sa vorbesti cu taca-tu neoficial si singur..Io asa zic
    Toate bune!

  8. animal00 zice:

    songule: anumite traditii de paste sunt PAGANE. pastele e cat se poate de iudaic.
    in rest: da

  9. warsongu zice:

    lol bre…din fericire nu le am cu folbalu…da clar as prefera sa vaz o partida proasta cu blat din ultima divizie decat muia avortonului

  10. wolverine zice:

    Citesc ce scri de ceva vreme, chiar daca nu prea las comenturi. Da esti bun, foarte bun. In comparatie cu fatucile de prin presa esti un Confucius.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s