Raspund

Stimate domn, desi nu simt nevoia de a ma disculpa sau de a da explicatii consider totusi ca precedentul dvs. comentariu merita, sau mai bine spus necesita un raspuns:

Ceea ce sustineti D-voastra este perfect adevarat, corect si inaplicabil. Cu respect va anunt ca sunteti probabil chiar mai naiv decat mine. Si nu fac uz de sensul peiorativ al termenului.
Personal inteleg perfect ceea ce sustineti, si in alte circumstante as si rezona. Probabil. Insa actualele circumstante ma impiedica, dat fiind ca in ceea ce priveste aceasta tara eu sunt o cauza pierduta. Nu doresc sa incerc ceva „constructiv” pentru ca STIU ca este imposibil. Romania a atins de mult punctul de masa critica, si sunt absolut sigur ca in conditii normale situatia este ireversibila. Consider ca nimic nu mai poate sa impiedice decadenta umilitoare (doar din prisma mea) ce survine statutului national al acestei tari. Nu doresc sa am nici cea mai mica urma de respect pentru nici nici un exponent al clasei politice romanesti, si nici pentru cei care prin vot iresponsabil au participat activ la altoirea acestei subspecii umane ce formeaza asa zisa „clasa politica”. Nu pot respecta prostia, si in mod sigur nu imi doresc acest lucru. Iar atunci cand este vorba de mai mult decat prostia (care poate ar putea fi „pardonabila”) si anume de reavointa, atunci lipsa mea de respect se transforma in furie.

Singura forma de sentiment starnita in mine de actuala „societate” romaneasca este ura, si senzatia majoritara este scarba. Si nu am de gand sa schimb asta pentru ca nu consider sincer ca se merita, sau ca am dreptul. Am de gand insa sa arat aceasta evidenta tuturor celor care vor sa o vada. Doresc sa vad ca toti oamenii cu un dram de minte parasesc pentru totdeauna aceasta tara de a carei soarta imi este imposibil sa ma ingrijorez. Astept cu nerabdare momentul in care imi voi putea permite sa uit aceasta limba, si voi avea grija ca nici unul dintre copiii mei (cand si daca) sa nu stie de existenta acestei tari.
Romania, stimate domn, este pierduta pentru mine si cei ca mine. In schimb este evident castigata de marea majoritate, aceia care se complac, ba chiar se bucura de actuala stare de fapt. Si va rog sa ma credeti, sunt majoritari. In orice unitate structurala si functionala a societatii majoritatea dicteaza, iar mie, ca „minoritar” mi’ar fi imposibil sa schimb acest lucru in mod democratic, altfel decat prin violenta si despotism. In plus, incercarea unei minoritati de a schimba mediul curent in defavoarea majoritatii este chiar un act reprobabil. Asa ca prefer sa caut eu un alt mediu in care sa fiu si eu un fericit apartenent al majoritatii, in loc sa incerc sa schimb ceva in aceasta tara in care ceea ce eu consider calitate este tratat cu dispret, iar ceea ce’mi provoaca scarba este ridicat la rangul de virtute.

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Raspund

  1. roy jones zice:

    mestere, tare articolul. ma sufoca un gand de o bucata de vreme. comportamentul si mai ales reactziile unor anumite segmente ale populatziei nu neaparat autohtone, ar putea fi manipulate ? nu fac referire la flacara violet: ce crezi ?

  2. Bibliotecaru zice:

    Ştiţi ce puteţi face constructiv? Să cereţi clasei politice să se responsabilizeze.

    Oamenii politici trebui să înţeleagă că domniile lor nu pot avea păreri precum oamenii de pe stradă, ei trebuie să aibă păreri competente şi informate. Nu au voie, conform legii, să vorbească după ureche.

    LEGE nr.14 din 9 ianuarie 2003 Legea partidelor politice
    Art. 2. – Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.

    Legea îmi dă dreptul să cer argumente de la politician pentru că el este obligat să-mi formeze mie o opinie fundamentată, şi nu o opinie pe care şi-o doreşte sau îi este convenabilă. Conform legii el nu are voie să mă manipuleze şi nici să mă „aburească”.

    Este atât de simplu să fiţi constructiv. Vă spuneţi părerea, mai ales când ea este contrară părerii politice, şi CEREŢI, eventual şi în scris, prin email, prin petiţie, prin scrisoare, informaţiile prin care să vă convingeţi de adevăr, oricare ar fi problema. Ei mizează pe faptul că nu veţi cere argumente, că nu veţi solicita informaţii, că nu veţi fi persuasiv. Dacă nu sunteţi băgat în seamă, insistaţi, specificaţi că legea spune că trebuie să primiţi un răspuns în 30 de zile. Dacă nu vă răspunde un ministru, scrieţi la parlamentar şi la premier, la preşedinte… că ministrul nu vă răspunde, scrieţi Avocatul Poporului care trebuie să tragă de mânecă pe cel care nu vă vor răspunde în 30 de zile. Nu acceptaţi răspunsuri formale, cereţi informaţii specifice până obţineţi ceea ce doriţi. La un moment dat vă vor răspunde. Nu uitaţi de regula politeţii, pentru că politeţea îi zdruncină, nu mai le oferă argumentul biletelor aruncate la coş pe motiv de limbaj. Când este cazul, provocaţi chiar interpelări parlamentare.

    Eu nu vă cer să fiţi de acord cu mine, încercaţi însă să maximizaţi efectele energiei pe care o consumaţi, altfel ea se va pierde fără rost. Nu e foarte mult lucru să fi simplu cetăţean, dar este ceva. Folosit cum trebuie şi cu persuasiune, se ajunge uneori departe.

    Vă mulţumesc pentru acest răspuns elaborat şi apreciez gestul. Sper să vă regăsesc printre bloggerii cu forţă ai României.

  3. Nanauazin zice:

    Dumnezeule, bibliotecarule, cat de naiv esti?!?!? Este infiorator sa vad ca te-ai chinuit sa cauti o lege, s-o citezi si sa incerci sa te raportezi intr-un fel sau altul la ea… Tu cum Dumnezo traiesti, omule? O spun fara nicio intentie de a jigni, sunt de-a dreptul consternat ca dumneata te uiti la legea asta si crezi ca te priveste in prima persona desi iti traiesti viata de zi cu zi in tara asta… NU pot sa cred… Am urmarit toata tevatura, de la primele dumitale comentarii, la reactii, tot… Dar acest ultim post a fost absolut grotesc prin naivitatea pe care o demasca… O lege care reglementeaza/impune comportamentul si datoriile partidelor politice… Dumnezeule mare, coboara-te si ai mila! Cum si poti dumneata sa pui problema in acest fel? Unde traiesti, intre copertile Constitutiei? Viata reala, tot ceea ce inseamna la ora actuala a vietui (intentionat nu am scris „a trai”) in Romania, va scapa? Cum reusiti? Cat de naiv sa fii?

    Am nevoie de-o cafea tare… Si nu, nu-i doresc lui War sa ajunga printre „bloggeri cu forta” ai tarii, daca asta inseamna sa plutim printre nori intr-o naivitate ce frizeaza penibilul!

    Brrrrr… Soc! (cum ar spune Patruleasa…)

  4. animal00 zice:

    aide bre. nu cititi „bibliotecarul”. in acest caz este clar vorba de un om, care ascuns in spatele unor rafturi isi imagineaza o viata in care cuvantul scris este lege.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s