In fiecare dimineata invariabil drumul vietii trece la un moment dat si prin fata oglinzii de la buda. Socant, dar chiar arunc cate o privire, macar mecanic, in timp ce ma pieptan. Si ma vad zi de zi, la fel de mecanic, fara a ma constientiza cu adevarat. Azi dimineata insa am fost mult mai atent la detaliile proprii, si incet incet imagini si informatii inmagazinate mecanic sunt scoase la iveala, dezarhivate si reanalizate. Imi amintesc ca m’am vazut in oglinda aia, sau alta intr’un nenumarat sir de dimineti.
Imi amintesc ca m’am vazut copil, cu ochi care scanteiau in anticiparea unei vieti despre care stiam sigur ca va fi cel putin la fel de fulminanta ca povestile din cartile cu care ma amageam in lipsa unui TV color+Video ca „prietenii” de la bloc. M’am vazut razand intr’o dimineata fericit ca era a primei zi de vacanta. M’am vazut inspaimantat pentru ca urma sa se intample ceva nefast, o drama a copilariei gen sedinta cu parintii. M’am vazut mai apoi pustan, cu parul lung si tremurand anticipativ la prima intalnire cu vre’o fata a carei imagine imi facea stomacul sa suspine. M’am vazut, rand pe rand in decursul anilor intr’o game enorma de emotii… frica, bucurie, furie, plictiseala si cate altele specifice unui om neinsemnat. M’am vazut in oglinda batut, mutilat. M’am vazut gras si buhait. M’am vazut bolnav cu priviri ascunse in fundul capului. M’am vazut beat, cu ochi aposi. M’am vazut obosit, cu cearcane adanci si ochi injectati. M’am vazut barbos, m’am vazut barbierit si proaspat. M’am vazut blond, brunet, pletos, chilug. Fara si mai apoi cu ceva riduri. Cu ochi umflati de plans sau dimpotriva goi de durere cand am pierdut pe cineva drag (si doamne, cati s’au dus)… sau poate scanteind de ura, sau poate zambitori. M’am vazut de nenumarate ori, aproape mereu altfel.

Apoi o buna bucata de vreme nu m’am mai vazut deloc, de parca nici nu mai aruncam o reflexie in oglinda aia nenorocita.

Astazi de dimineata insa mi’am zarit iar chipul, si am inteles de ce nu l’am mai constientizat de atata timp. Pentru ca, de ceva vreme incoace, este acelasi. De parca in ultima vreme traiesc aceeasi zi care se repeta.

Sec, rece, gol, cu ochi de sticla, cu o grimasa inghetata, privind pe sub sprancenele ramase incruntate chiar si in momentul in care cred ca sunt relaxat. M’am ingorzit cand mi’am vazut chipul. Este o fata care nu spune nimic, care nu prevesteste nimic. Este chipul meu pe care nu il recunosc, pe care probabil ca il vad si ceilalti si au ceeasi reactii in cazul putin probabil ca le pasa. Este un chip mort, o masca impietrita in spatele careia nu se petrece nimic, nu se gandeste nimic, nu se mai simte nimic. Daca vidul ar avea chip, ar fi al meu. M’am oprit azi dimineata si m’am apropiat de oglinda incercand sa vad sau sa aud ceva care sa para a viata. Am vazut ochi goi, privind inapoi prin mine si nu am auzit nimic. Nimicul asta persista si acum in ochii mintii mele. Acum cand scriu aceste randuri despre nimic, pentru nimeni, fara sa imi pese de nimic, fara sa mai simt nimic, fara sa vreau nimic. Nimic si nimeni. Iar daca as vrea ceva…as vrea sa fiu capabil sa urasc oglinda aia.

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la

  1. logical zice:

    ce melodie ar iesi din postul asta… poate pe urmatorul album ? 🙂

    si totusi cred ca cel mai bine era sa dezactivezi comentariile aici…

  2. animal00 zice:

    ganduri de om treaz

  3. roy jones zice:

    sa nu incetezi niciodata sa scrii

  4. SingurEu zice:

    Dacă cineva şi-ar face o proiecţie a fizicului, n-ar semăna cu ce arată oglinda.
    Dacă cineva şi-ar face o proiecţie a sufletului, n-ar semăna cu realitatea.

    Apropo, cand mai ai cântări? Că data trecută (când cu Biserica de Argint), eram răpus de răceală…

  5. Diana zice:

    De ce nu scrii niste versuri despre asta ?:P
    A , si sa stii ca nu esti la fel . Esti in continua schimbare . E bine ca totusi ai remarcat ceva .
    Noi suntem langa tine daca te decizi sa zambesti ! 🙂

  6. Nanauazin zice:

    „Ma simt ca un sicriu lucios, astept sa intre mortul in mine…” (Jurnalul unui somer)…

    Un post… altfel. Respect. Fruntea sus!

    Alex

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s