in Jupiter cu satelitu…

 

Lume lume, fostam io dus in concediu. Un fel de concediu. Un nechezol al concediilor. Un concediu incomplet pe care nu am avut mare timp sal miros. Ei dragele mele si dragii cui ior vrea, si unde credeti voi cam fost io? Pai e simplu, urasc soarele pentru cami face bube pe piele, ma seaca fosnetu valurilor ca nu ma lasa sa dorm, mirosu de algii in putrefactie nu ma face sa visez la lucruri placute, meduzele imi repugna, manelele de asemenea…deci? da copii, am fost la mare. Si nu oriunde, ci in reminiscenta comunista numita Jupiter. Si guess what, cu cateva exceptii de care ne vom acupa azi kiar mia placut.

 

Trecem peste duda cu soare+valuri+alge si meduze care sunt inerente si deadreptu inevitabile ca sa nu spun chiar imposibil de eludat si mergem direct la cauzele antropogene (adica produse de uom, pentru aia cu mai putine clase decat trenu) care miau cauzat la palpitac.

 

In primu sin primu rand vreau sa va spun sa nu va faci probleme ca scade populatia tarii si can curand o sa ajungem cat de doo ekipe de tenis cu picioru. Wrong! Natalitatea en floare, romanu senmulteste ca iepurii pe cantarida, copiii apar ca ciupercile dupa un futai insalubru. Nui vedeti insa pentru ca sunt toti la mare. Trenu cu care mam dus (cu aer conditionat care numergea din cauze de proaste dalea care scriu articole despre gcat de frig e in expresu groazei de m-am aia) parea un titicar cu 10 gradinite, ala de mam intors si mai si. Iar la maren statiune nam cuvinte. Pescarusii sio sugeau singuri de invidie, nu se mai puteau auzi nici macar gandind, providing that they use to do it, cum spunea si gerula cand cauta hartia inginerica in haznaua de la buridava (Gerula, rege dac interpretat parca de Ilarion Ciobanu care tocmai sa uskit sa faca o tabla cu Zalmoxe, fiei tarana usoara ca uite asa am ramas fara inca unu din putinii actori cu adevarat buni pe care iam avutara vrodata). Deci dupa cum spuneam inainte de paranteza menita sa va destupe cultura generala intreaga statiune roia de copkii de diverse versiuni si formaturi care faceau ce stiau ei mai bine, recte, cum le place si coprologilor sa zica, galagie si mizerie. O carca de manelisti cu sau fara pipitzele aferente, pentru ca multi erau cu familia adica halabusta si tona de boraci. Aia cu pipite erau doar in trecere, spre M-am Aia, si erau spaima celor care ar fi avut incomensurabilu tupeu sa se gandeascaca macar in vis ar putea cumva sa spere sa incerce sa traverseze strada. Unica strada cu doo benzi pe care dupa ce parkezi gipanu o transformi intro potecuta rafitica pe care pana si Scufimiai Rosia sar impiedica si siar sparge cosuletu plin de puroi.

Cum ieseam io asa abatut intro dimineata dan camera si treceam prin culoarul ce ducea la iesirea dinspre plaja, gandinduma cu extaz ca ma asteapta o noo zi de perpelit sub soarele atat de iubit, iaca numai ce ma intalnesc cu doo astfel de specimene. Tata si fiu, cred, dat fiind ca unu batean 50 iar alalaltu in 20 de ani. Grasi, cu o freza gardulet pe frunte pregatita cu atata minutiozitate incat orice hairstylist poponar ar fi intrat in convulsii de invidie. Credetima ca nici la tata si mama la caligrafie nam vazut bastonase mai ordinar…ordonate si mai simetrice ca pe ingusta si neteda fasie dintre ele insele si arcadele proieminente eufemistic numita la aceste specimene frunte. Si cum ma taram io asa abatut in papuci, sort, cun prosop intro mana si sfanta umbrela in ailalta, iaca numai ce incepe sai sune lu al batranu telefonu. Se opresc australopitecii in drum si, contrar a ceea ce masteptam sa faca omu normal cand suna telefonu ei isi indreapta privirile la unison catre mine. Telefonu avea ca ring tone un slagar in care adrian, fost copil minune care manca sarma ghimpata si caca cale ferata si actual de vito nume de blugi (sau doar minune?) sughita cu inconfundabila voce ceva de genu „Raspunde la teleeefoon, teleefoon, telefooon…” bla bla bla pula mea…

 
 
 
 
 

 

bai si mia fost dat sa vad cele mai imbecile fete ever. Din motive de lipsa de mobil nu leam putut imortaliza pentru posteriorul intregii posteritat, dar credetima car fi meritat. La unison, arborand ceea ce ei credeau probabil cai o privire plina de talent si valoare la adresa mea, cu telefonu auriu care ragaia in continuare voma de manea si un zambet similar cu expresia faciala a unui cimpanzeau sifilitic lovit la coaie au inceput sasi bataie capetele lateral si sa scoata niste sunete pe care leas fi numit chicoteli daca nar fi rusinat orice jivina de pa fata pamantului. Da bre domnilor si doamnelor, mau facut de mic astia doi. Miau dat mucu. Am trecut pe langa ei si am facut cel mai mare efort ever. Acela deami reprima un pumn voios cu care leas fi infundat muianele porcine de subumani care ma fixau balanganinduse in modul mai sus descris cu atata arta. Am ajuns langa sublimami nevasta care se prajea deja mai alb si tremurand mai abitir ca verginica de la loat de barbat pe eric bloodaxe (mie lene sa va mai zic cine a fost si asta, gugalitzil) in noaptea nuntii.

Spre capatu statiunii era o terasa daia plina de luminite la care rageau manele nonstop si la care, culmea, nam vazut pe nimeni ever. Din fericire era acoperita de vacarmu altor terase care insa playau muzica mai audibila. In rest insa, tzutz statiunea, preturi bestiale (era o terasa spre plaja cu leagane unde drojdeam oren sir in doi si nu atingeam pragu psihologic de 50 de lei), hotelu curatel si linistit, plaja relativ curata, golfulete amenajate in fata fiecarui hotel sa nu te ia valu…bine, pline de bolovani care mai de care mai ascutiti incat era o aventura demna cu descoperirea atlantidei de fiecare data cand intrai in apa… ah, si plini de rusi. Da plin. Peste tot in hotel erau inscriptii cel mult bilingve daca nu kiar numai in rusa. Deci stati linistiti, razboiu dan Georgia (nu aia cu capitala la atlanta unde au iesit rednecii cu pusca cautand tancuri rusesti, ailalta) nu sa terminat. Pur si simplu majoritatea rusilor erau in vacanta la mine in hotel. Rusii nu stiu alta limba decat pea lor, si nici paia, si cum io nu stiu decat „iob tvoi mati” va dati seama ca bine neam inteles.

Alt lucru de mentionat ar fi cam vazut cea mai mare meduza ever. Am crezut ca e o sacosa aruncata in prealabil in mare si returnata la mal de valuri (romanu sa nascut poiet da la furat conversatia). Dar nu, era o meduza. Enorma. Moarta. Mam speriat pentru ca semana suparator de mult cu vestitele Box Jellyfish (gugalitzi prieteni, gugalitzi ca merita) si gandul ca alea nu traiesc in marea noastra mica si sarata rau nu a fost deajuns sa ma reconforteze. Nelipsitii copii o impungeau evident unii cu betze, altii mai neinspirati din cauza de rebut genetic cu degetu. Din fericire pentru ei, si din pacate pentru mine era insa cam moarta.

In rest, in camera era un tv mic cat putza lu irinel cand face baita la copca, la care (televizor) mam uitat mult la History cat statea in camera si de la care (televizor, evident) am aflat lucruri nelinistitoare despre dinastiile de regi dan europa.

Cam atat despre mare ca miam pierdut si firul atei itei gandurilor siasa putine si proaste.

Mai am si altele sa va zic, da acum mi se ofofeaza ca tre sa ma duc sa bag o berica ceea ce va doresc si dumneavoastra.

 

PS, ma oameni buni, ati observa ca din reclamele de la tv (o obsesia dea mea asta cu reclamele, recunosc) 80 la suta sunt cu materiale de constructii femei? Frate, ce tencuieli, ce zmecleuri, ce guashe, ce uleiuri, ce prafuri, tuburi tubulete tubusoare tubuloaie, loreal, vishi, avon, draivetertaft (baicoi, grindina, freza impecabila) si cate si mai cate de nici cu gandu nu gandesti. E de speriat frate cu cate se dau pe frontispiciu reprezentantele sexului frumos ca sasi faca sexu si mai frumos. Mendeleev suge, iar tebelu lui e o tidula amarata pe langa ce se afla in toate aceste baitzuri de muian. In fine…

Iar restu de reclame sunt la tampoane si remedii pentru ciuperca piciorului, iar ambele categorii sunt difuzate numai cand halesc io cu okii in tv. Miash pula…

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la in Jupiter cu satelitu…

  1. mono zice:

    you made my day =)) =)) =))

  2. Andrea zice:

    Haleste si tu intre reclame, daca ai timp 🙂

  3. felix zice:

    cum mah, tie nu iti place balaceala in apa? cand sa cred ca te iau de siamez…

  4. Vasco zice:

    Man, ce umileala cu tatal, fiul si mobilul. Simt pentru tine. Dupa o chestie d-asta chiar ca incepi sa iti pui probleme cam a ce semeni.

  5. Case de lemn zice:

    Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s