iar la film…devine rutina…

vaducetz aminte ca, shcarbit total de cocalarii dan mol am zis ca voi vedea AvPII Requiem la un cinema mic da pan centru. zis si facut, saptamuia trecuta adunat cei 4 magnifici (io cu a mea si claparu cu a lui care sentampla sa fie si vocala) si galop tzinte neamule la un cinema dosit pe stradutele alea pe care o sa ma ratacesc toata viata la univertsitatii. vazutatzi cembarligate sunt stradutele alea? pa vremuri se exista in locu lu backstage acum un club care sa kiema Hard’n’Heavy unde am inceput io, copil fiind, sami pun pateu lancercare. porma sa deskis si Fire ala, carenainte era mai interesant. si mai era si club Au da care e pentru persoane trendi-indie-breton in oki-tricou cu che kind of people, si numi placea. eh, ideea e ca de cate ori incercam sajung intrunu dan cluburilii astea sfarseam in altu…plm…

deci am fost la cinemapro, care pa langa biserica ruseasca (aia cu cepe, bah inculturistilor, facuta da taru nikolai pentru comunitatea rusa dan zona da la noi intre 1904-1909. a costat 600 de mui de ruble, dan tezaur probabil, si arhitectu care bibilito sa kiema cica nea’ prevbrajenski. la biserica asta puteti sa pupaneai moastele lu 3 sfinti: siluan atonitul, sf ap andrei, si sfantu iona da la kiev. asa sa stiti…)

…si cred ca si cocalarii sau saturat de mol, sau au auzit unde ma duc, si dai gramada la premiera. si ca un facut toti sa stea pan spatele meu. am vazut filmu (care e de cacat btw) intrun concert de chiraieli, zbierete, fosgaiala, mui, pizde, morti, puli si multe multe floricele plescaite. nici un „futeo bah!” ca nu era filmu de asta factura, dar au aplaudat fericiti cand ia zburat unuia capatana.

da nici cu noi nu mie rusine. inainte sa intram la film neam intalnit cu un amic mai veki cu o amica da lui si dai racnete fericite strangeri in bratre (tot ce povestesc io acum santampla la coada la suc si floricele inainte de film).deci dupa ce ne exteriorizam fericirile provocate de revedere ne promitem ca ne vedem dupa film (vezi sa nu), le lasam pe fete la coada sasi ia nachos dalea cu mustar dala de pute a obiele purtate ambele razboaie si io cu mandru clapar mergem la peretele cu oglinda si bara de la intraresi neapucam sa baletam sub privirile ingrozite ale audientei siderate de la coada. acestea fiin facute, caram fetelor porcariile alea urat mirositoare si sucurile noastra la scaune unde dupa mult kin si durere gen „tinema de asta, ajutama cu asta, bagamiash multe in toate” reusim sa ne asezam. rasete kikoteli kestii. pana acum nici o diferenta de comportament intre noi si hidrocefalii de care ma plang, ati zice. ba da copkii si copkilite, ca ei au facut toate astea dupa ce a inceput filmu. neasezam noi, incepe soriceala (in liniste, si kiar ma simteam prost cand o flocirica daia crantzanea mai tare), se sting unele din lumini si incep reclamele. multe reclame, veki, proaste, de te lasa nervii. dupa reclame, previewurile (tre sa vaz dizneiu ala cu printese si cavaleri pan niuiorc) si porma, surpriza, ca doar, nui asa, nu se astepta nimeni, sa face foarte bezna. sincepe filmu, sii film dala de actiune carencepe brusc, no caca 100 de ani pan la prima palma. si atunci intra si baetzii. impiedicanduse vai mortii lor, strigandusen gura mare pan sala, varsand de toate peste toti,  calcandusen picioare si nu numai, ce mai, odiseea e mugur de fluier pa langa ceau patimit verigile astea sa ajunga pe scaunu lor. dupa care au urmat comentariile docte cu privire la pozitia tunului cu plasma pe care umar si forma castii predatorului, comentarii care au esuat lamentabil intro alta tirada de mui, puli, morti, mame disperate si rele de musca si alte asemenea. o alta kestie pe care nu am inteleso niciodata… se da ceva daca iesi primu dan cinematograf? frate, napuca sa se stinga ultimu cadru in care deobicei cine zambeste tamp, ca doar daiai happy enf, ce pula mea, deci napuca sa se stinga ultimu cadru si aastia o zbughesc fratele meu afara de parca tot iadui pe urmele lor cu toata dracimea dintransul. deci dragele mele si dragii vostri la noi vezi potentiali campioni incontestabili la 100 de metri scaune in plan inclinat. sa mor de nu.

deci, dvd acasa.

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la iar la film…devine rutina…

  1. Felix zice:

    smecheria era de fapt sa mergu undeva unde sa nu ai voie sa bei bere, mah 🙂

  2. ete d’aia nu merg io la cinema. si la mine acasa nu ie hidrocefali de ajtia.

  3. cayetana zice:

    vere, iti multumesc concentrat ca te-ai sacrificat pentru binele poporului din care cu … (nu m’am hotarat cu ce) fac si eu parte. ca uite, na, ma gandeam sa pun capat celor 14 ani de cand n-am mai calcat prin chinomatograf, dar bazandu-ma pe descoperirile tale, n-o mai fac. bine, nici la filme nu ma uit, dar asta e din alt film.

  4. Rucola zice:

    io inteleg k unii cumpara muzica din magazin fiindca respecta trupa.
    DAR, in conditiile in care toate salile de cinema din miq paris dispar fink le cumpara baronii locali, I would say.. fuck’em, trageti fratilor din retea, ca apar dvx! ca acuma fiecare roman cumpara cu buletinu’ un amarat de player…
    da’ si-asa ma tem ca n-o sa moara tzaranii de metropola..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s