de la salva la WCeu…

eri a fost ziua de cacat in care am inceput si eu munca. am fost atat de distrus incat nam fost in stare sa scriu ceva aici, altceva decat umpic de muie unui retardat care ma agreseaza sexoal la tzelina.

no, am vegetat dupa reveliuon in casa, cu scurte pauze de cumparat fructe si iaurt ca cica asai la moda dupa sarmale pana duminica. am fost un simplu spectator la urgiile deafara, din adapostul calduros al domiciliului si mia placut. am fost si telespectator al urgiilor de afara din aceeasi locatie, si nu mia placut. goana dupa senzational stiristilor romanistanezi isi spune iar cuvantul. „stimati telespectatori…urgiile…nametii….autoritatile….criza…mormane…totul e blocat…imposibil…ingrozitor…oripilant…inspaimantator”. zapam (asa se zice acu cica cand skimbi canalu) printre posturi si masteptam dintrun moment intraltu sal vaz pa catalin radu dezastre sau adelin petrisor fluturand pe la vrun colt de strada, ancorati, asigurati, cu coltari si cate un piolet in fiecare mana explicandune cum vine sfarsitul lumii si indemnandune la sinucidere in masa. ani de zile toti sau plans de doru iernilor de alta data, de lipsa zapezii, de faptul ca importul in agricultura a devenit deja traditie, ca incalzirea globala, ca sfarsitu lumii, ca o sa ne intre desertun cur in curand si o sa gasimb umbra numai sub palmieri. si cand in sfarsit vine zapada…dezastru, macel, omor. mie, sincer, nu mi sa parut cu mult diferita ninsoarea asta de altele multe ierni ale copilariei mele, doar ca patunci nu erau stiristi dastia. io miaduc aminte ca bunii mei ma invatau ca dacai zapada multa inseamna ca vine un an bun, imbelsugat, si toata lumea se bucura cand ninge. simi mai aduc aminte ca mergeau mereu autobuzele, troleibuzele si tramvaiele. una peste alta, mie miau placut „urgiile dezlantuite ale naturii nemiloase”. mai ales cat am stat in casa 😛

deci de pe 2 ale primei luni a lu anu domnului 2008 stateam io si vegetam dospind acasa, taranduma aleatoriu intre pat, bucatarie, buda si calculator pana cand duminica seara mandra mea mia explicat marinimos cat de mult doresc eu sa ies afara si mai ales la film. si avea dreptate, pentru ca tindean sa capat o tenta cenusiu verzuie si o paloare total nespecifica unui om viu. nu mai zic de rigor mortisul reumatic ce punea stapanire pe incheieturile mele. bon, deci hai la film.is doo filme care ma interesa sa bat drumu pentru a le vedea in conditii optime de cinema: „AvPII Requiem” si „Golden Compass”. si cum imi iubesc faptura conlocuitoare am mersara de manutza la Golden Compass. asta e un film fantastic, mai diznei like asa, facut de unu chris weitz, care e un fel de nou peter jackson care este, decand cu LOTR un nou „tata la ei” in domeniu. cam cu acelas crew, adica revezi pacolo pe saruman (tot in rol de bulangiu), il reauzi pe gandalf ca fiind vocea unui urs polar care da picioaren gura (nam scris labe ca suna suspect). iar asemanarile intre cele doua productii continua. seamana mult cu primu LOTR sfarsitul. adica cand se termina, ramai imarmurit pe scaun si intrebi, evident retoric, „what the fuck?!?”, cum zicea si apolodor cand se trezea diminieata si vedea ca iau furat dacii peste noapte caramizile dan pod. este insa explicabil, fiinca se bazeaza, ca si lotr, pe o trilogie scrisa de un nene pa numele lui philip pullman iar nenii care fac filmu se tin de carte litera cu litera. oricum, mia placut filmu.

ce nu mia placut este cam vazut filmu la mall. da ba distrusilor, nefericitilor, amaratilor care traiti degeaba. vam spart. vam dat mucu. am fost la mall. si nu oricare, cacuma vaz ca sunt si devin mai multe, pentru ca, nui asa, mallu este infinit si intro continua expansiune (ce tampenie). am fost la Primul Mall. la Templul de Capatai al mallurilor. adeca la vita(n). stiu ca este redundant. stiu ca subiectul este perimat. stiu ca sunt probabil mii de postari pe bloage si forumuri despre cum ie la mall, asa ca nu o sa insist pe idee. doar vreau sa va povestesc ca mam dus, nui asa, la buda.

budele dan multiplexu molului ar arata mista daca nar fi folosite. adica dotari ireprosabile, vase de wc cu un tzutzuroi la a carui utilitate mie frica sa ma gandesc, hartie igienica prin belsug, usi care se pot inkide, capace si colace la wc in numar satisfacator. pana aici, e bine. dar sa nu uitam ce pitecantropi populeaza molu. ce verigi lipsa. molu este un ecosistem in sine, bazat in mare pe parazitare, sau, in cel mai fericit caz, pe o simbioza baloasa si dezgustatoare. in fine…cert e ca pitecantropii nu poate sa se pise in buda. nu poate.deci:

juruinduma in gat cu cerul si pamantu ca nu nu mai beau bere neam de neamu meu inainte de vazut film ma duc la buda. din buda tocmai esea o veriga dasta lipsa de mall. un nene de vro maxim un metru 55 cu paru tapat, cu semnu de la nike agatat de gat (de ce pula mea ai vrea sa porti logoul unei marci de ecspadrile la gat?!? te platesc?!?) cu o bluza de treling kappa in care mai intram si eu sinca doi ca mine, blugi cu paiete si sclipirici, iar in picioare avea un fel de bascheti/cipici/cu dungi de adidasi numa ca erau pana la jumatea distantei dinte glezna si genunch, cu pantalonii evident varati inauntru. nu avea ochelari de soare pe cap, nu pentru ca siar fi dat seama ca nus de sezon, ci pentru ca nar fi avut loc pe cap de creasta a la mutu/kivu/beckam in mizerie cu chica aferenta…si cred ca si strassul cat pumnul pe carel avea in ureke ar fi incomodat.  profund impresionat, deareptu cutremurat de aceast trendy/chic/cool/guy/girl sau ce mortii masii o fi fost intru inca tremurand de emotie in buda. balta. hartia igienica era din belsug dar pe jos.pisatu peste tot in cabina….pe pereti, pe teava, pe jos din abundenta, pe colac, pe rezervor, cemai, oriunde mai putin in veceu unde cred ca apa dinauntru ar fi fost potabila cel putin pentru un berber doi.imi este imposibil sa ma gandesc cum pula mea sa pisat ala (era fara doar si poate opera pitecantropului descris anterior, fiinca fluidele cu pricina inca picurau vesele de pe ambient).mia venit literalmente sa alerg dupa el, sal prind, sal aduc inapoi si sal folosesc pe post de mop. nu miam permis, fiind om cu bun simt, decat sa le iau neamu in pula de la ghinda la sertar tuturor mallistilor aducand in acatistele perorate elementele lor specifice de vestimentatie, cultura, muzica si astfel asemenea. eram evident constient de cei prezenti in celelalte cabine, ca si cei de afara de la pisoare, asa ca miam compus o mina fioroasa si am iesit afara fara insa sa intampin rezistenta. nu stiu sigur daca specimenele cu pricina inteleg limbajele articulate, asa ca e posibil sami fi facut probleme degeaba. cert este ca nu am de gand sa mai calc in locatia cu pricina, si am sa vad AvPu la un cinema mic, da pan centru, cai mai sanatos.

va pupa tata…

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la de la salva la WCeu…

  1. Retoric zice:

    pai cum vroiai ma sa nimereasca buda cand la el acasa are la dispozitie tot fundu curtii pentru asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s