graba strica treaba…

incep sa ma sece din ce in ce mai tare categoria de oameni numiti eufemistic „bosorogi”. sunt peste tot, tempiedici de ei oriunde, la orice ora.

luni dimineata e de cacat by default pentru ca e luni dimineata, si asta ma face mai ursuz decat sunt in genere in diminetile unor zile lucratoare. deci si azi, cantotdeauna eram un amestec exploziv de nervi. si iote faza:

a coborat careva din tramvai la unirii pe coposu colt cu sfanta vineri? e cea mai de cacat statie ever. refugiul e mai ingust decat un absorbant dasta nou de te simti uscata si curata, si in permanenta plin de „cetateni” care in spirit romanesc vor sa se suie musai in tramvai inainte ca ceilalti „cetateni” sa apuce sa coboare prin locurile mai mult sau mai putin permise. pana aici, nimic diferit, doar tipic romanesc. este evident ca dimineata 90% din acesti „cetateni” sunt mai sus mentionatii bosorogi care are ei treaba importanta bre. se duc la spital/biserica/cimitir cu sacosele de piata ca orice bosorog care se respecta pentru ca nus telenovele si diaconescu on air la ora aia. pe strada imbulzeala de nedescris, carambol, masini care incearca sa scape cumva de la coada comunista la semafor. tramvaiu se chinuie sa ia dreapta. in astfel de conditii ma dau si eu jos sajung la metrou de unde sa ma duc la birou sami mananc nervii si sanatatea ca sa creasca fondul de pensii. in spatele meu un bosorog care putea inspaimantator a alcool ieftin si naftalina. muci. cu sacosele de rafie aferente castei sale. mampinge mutantu pe scari pentru ca se temea sa nu se termine tramvaiu inainte sapuce el sai vina randu. ma precipit pe peronu cu pricina, si de acolo astept linistit sa se urce restu in tramvai, ca sa am si eu loc sa ajung pe trecerea de pietoni. bosorogu insa avea alte planuri. il tin cu greu sa nu maruncen strada sub masinile care treceau pe lange, si incep sa merg spre capatul refugiului unde e trecerea de pietoni. pe imputiciunea pamantului il lasa nervii, probabil ca pierdea randu la marar, asa ca manjura indeajuns de tare sal aud prin casti si ma impinga furios spre tramvaiul care se misca deja sa dea coltul prin stanga mea. se tinea binte futul in gura de basinos, pentru ca mampins cu destula forta incat sa ma faca sa fac un pas lateral spre tramvaiul care prindea viteza…

din fericire, pus in fata situatiilor periculoase sunt oaresicum in masura sami pastrez calmul. de obicei ma napadesc emotiile dupa ce pericolul a trecut. depilda imi tremura genunchii cand ma dau jos de pe scena, si nu inainte sau cat timp sunt acolo. chestia asta a salvat o viata azi. pentru ca nemernicu ala, cacamas in sacosele lui si ale neamului lui de meltean imputit ma impis fix intru copilas cu un ghiozdan in spate si o vioara in mana, care era intre mine si tramvai. nu cred ca avea mai mult de 30 de kile, iar io am 90…intelegeti unde bat? copilasul ala ar fi zburat literlamente sub tramvaiul care se deplasa pe langa noi. am reactionat mai mult instinctiv, am dat drumul ghiozdanului pe care tocmai incercam sa mil pun in spae si am reusit sa apuc copilul cu o mana de geaca si cu cealalta de ghiozdanul lui si sal ridic la piept. o femeie a tipat in spate, si un alt tip care a observat faza ma tras la randul lui pe mine pentru ca eram destul de dezechilibrat si riscam sa sfarsesc sub tramvai cu tot cu copil. un nene intre doua varsta ma uns pe suflet dandui o palma dupa ceafa imputitului de bosorog incat ia zburat caciula din cap. cateva secunde bune am ramas intepenit in mijlocul peronului cu copilul la piept, porma miam dat seama ca il strangeam in brate indeajuns de tare incat ii era greu sa respire. iam dat drumul si bietul copil a luato la fuga printre masini spre trotuar. am ingaimat ceva multumiri omului care ma tinut la randul lui, si cu picioarele tremurind am luato spre metrou. in metrou am avut indeajuns timp sa constientizez ce sa intamplat si ce se putea intampla daca lucrurile nu ar fi decurs asa cum au decurs. credetima ca inca mai tremur, si inca am o stare de greata si de frig. de frica. rareori in viata mea mia fost asa de frica. din fericire am fost indeajuns de socat si nu am mai avut timp sal prind pe bosorogu ala, pentru ca las fi lovit…cu sete.

saptamana asta anceput minunat!

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în WarSongu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la graba strica treaba…

  1. lamaie zice:

    Deci faza asta este atat de ….ce sa mai, aproape identica cu ce am patit eu asta primavara. Doar ca eu, poate din cauza ca nu aveam nici ghiozdan si nici nu am ridicat copilul ci l-am impins in spatele meu,am avut timp sa ma indrept catre -cazul meu-bosoroaga. Nu stiam ce sa fac,eu am crescut cu bunicii si am respect pt batrani,dar de spaima voiam sincer sa o ucid. Asa ca i-am dat picior in sacosa, cu toata setea. Penibil, dar atat am fost in stare. S-a paramat un pepene,macar m-a mai linistit sunetul ala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s