hiperbuticuri

Posted: Thu Jul 12, 2007 11:19 am Post subject:

bai tata, avem hypermarketuri…
la care ajungi sau nu cu metrou, da asta e alta poveste. hypermarketu esto o kestie enorma in care oameni cu rasini de mall dar finante de butic isi cumpara orice. ORICE. printre ei, evident si mandelu, sa nu lipseasca marti dan post. ma duc cu preafericitami mandra sa sami golesc bugetu pe un scaun de birou, pentru ca anteriorul a cedat sub presiunea psihica a celor 95 de kile ale subsemnatului. plec deci la cora, pentru ca am auzit eo de la mama care auzise de la o vecina care stia de la sorsa (ce pula mea neo mai trebui atata publicitate in timpu filmelor, nu stiu) can cora sunt scaune dastea ergonomice cu preturi derizorii, adica vro 150 da lei.noi.evident. asta la cora dan militari undemi locuieste stimata mama. pt mine e mai aproape aia dan pantilimon. mortii lui de pantilimon. asa ca ne adunam juma de neam (eo, mandra, masa si tasu) la tasun van si galop bice nevoie mare la hypermarketu pricina. hala, standuri, mobila, flori, carnati, peste, vopseluri, salamuri, gresie, mochete, tzoale, alte tzoale, si mai multe tzoale, branza, paine, oale, cratiti, masline, calculatoare, televizoare si, timid intrun colt, un scaun ergonomic…negru. sa lesin, excitat la culme ma lansez intrun slalom demn de carmaggedon cu caritzu din dotare spre zona aia. langa mine, alt nene cu aceeasi sclipire in oki alerga spre scaunul MEU. urmeaza o urmarire urmatoare can filme (San A eat your heart out) si ajungem cu totii la standu cu pricina. nenea ala avea oki mai buni ca ai mei, pentru ca renunta inainte ca eu sa vad pretu lu scaunu cu pricina. scaunu era facut muci, dar vaz ca erau cutii in spate, observ ca sunt acelasi model, therefore dau sal incarc in carut si sa get the fuck out of that hell. dar nu. pentru ca langa mine e nefasta nevasta. „hai sa luam si ceva de mancare daca tot suntem aici” si mia cazut cerul in cap…invins, umilit, obidit, cu capul intre umeri ma intorc cu spatele la iubirea mea neagra cu spatar inalt si imi incep periplul damnatilor printre rafturile interminabile al infernului dantescian numit cora. si luam de mancare…pantalonasi, camasute, bluzite, un toaster, un cos de gunoi, tavitze si pungi de gheata si astfel de asemenea delicatese. nu am inteles niciodata de unde ideea de a veni la cumparaturi in hypermarketuri cu plozii. plozi care tipau in caruturi, sub caruturi, pe rafturi, sub rafturi. plozi care ameteau preturile, furau umerase, sareau , se calcau, cadeau, radeau , plangeau. multi plozi. ma lasasera nervii in ultimul hal, si imi inkipuiam cum ii degajez, cum ii izbesc la vinclu, voleuri din drop…cu pamantul. cu cosul plin de mai sus mentionatele delicatese culinare siun salam capat pana la urma dreptul de a ma reintoarce la iubirea neagra cu spatar. cu kiu cu vai arunc si cutia peste carutz intrun echilibru precar si incet, cu o mana impingand si cu cealalta tinand de cutie, adunand kiloteii care se revarsau din cos ma indrept catre sirul de case de marcat. for whatever reason familia se duce la casa cu coada a mai mare. trec ani, ajungem in fata…nu merge cititorul de carduri, aici doar cash. morti, puli, dumnezei (nu neaparat in ordinea asta), imi iau destinul in maini si ma duc la o casa unde nu era nici pulea inca de la inceput. bate pe casa vro juma de ora, 10 milioane…pe zei…miash pulan el de scaun…si brusc cel veki imi pare ca ar mai fi tinut ceva vreme. vro 30 de ani asa. platesc, ies, cauta usa…cauta usa spre parcare…cauta parcarea…cauta masina…cauta cheia…si intrun final apocaliptic ajung si acasa unde urmeaza un test de puzzle a le ikea de 3 ore cu sudori si injuraturi in toate limbile pamantului mai putin chineza internationala pe care nu o stapanesc, sin care era scris manualul de montare.
as obliga prin lege ca la intrarea in hypermarketurile bucurestiului un banner imens sa scrie cu litere de foc: „lasciate ogni speranza,oh, voi ch’entrate!”
data viitoare cand ma voi mai duce imi iau toporul…iar dupa vizita mea, la intrare va scrie cu litere de sange „a furore Normanorum, libera nos Domine”!

Anunțuri

Despre warsongu

Udonwannano...
Acest articol a fost publicat în vechituri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la hiperbuticuri

  1. dushculescu zice:

    si experienta asta e din ciclul ” am cam 2 ore juma sa fac cumparaturi da’ nu masupar daca se intinde pe 6…si ce daca? era marfa noua!”

  2. warsongu zice:

    iti dai seama daca in fraza ta mai apare si cuvantu „reduceri”?

  3. dushculescu zice:

    m-am ferit de pleonasm:marfa noua slash reducere la bullshitu vechi!dar buna remarca!!

  4. nenea cosmos zice:

    cosmos la selgros. frate, ce crezi ca vroiam eu? scaun, frate, scaun. il ochesc dintre sute de modele, adica ieftin si bun, si iau o cutie si o desfac sa imi bag eu mina si ochii inauntru. de nicaieri apare specialista in pazit rafturi si imi zice ca n-am voie. n-am voie sa ce? n-am voie sa deschid pachetu. pai tocmai ca toate pachetele voastre de cacat au fost deschise si apoi lipite cu un scotch borit si eu vreau sa ma asigur ca nu iau un scaun minjit cu oarece, cu toate rotile lipsa din in punga si pistonu muci. nu e voie sa umblu in cutie. bine. aveam dupa mine un carut de vreo 5 milioane dar adunate din toate raioanele, full frate cu dude. o mai intreb o data daca ma lasa sa imi scobesc scaunu ca sa ma asigur ca e totu ok. ea nu ma lasa. eu ii zic ca ma asteptam chiar sa imi ofere asistenta tehnica si explicatii. ea nimic. ii arat carutul cu cumparaturi, ii zic atit „e al tau”, imi iau familia care se uita nitel lung dupa carut si decolez din selgros. in final neamu meu m-a inteles ca pe banii mei eu sint clientu si fac ce vreau eu de banii aia, deci ne-am dus in metro si am rupt rafturile acolo ca junior invatase sa minta ca are 6 ani impliniti ( pe vremea aia). e prima minciuna pe care a invatat-o de la tati. pai mai bine de la mine decit de la altii, nu?

  5. warsongu zice:

    io dan fericire nam avut problema asta, mau lasatara sa ma zgaiesc la el. oricum demontat are atatea angrenaje incat cu greu sa nu scapi ceva din vedere. io cand lam montat mierea ca iese tanc, dal mai luam din pila :))
    anyway, cred ca reactia ta a fost prea plina de bun simt, ioi fceam cutia guler

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s