Incepusem sa pregatesc un post lung, cu poze relevante, cu haiosenii si tot felul de patanii, cu explicatii si sfaturi “in caz ca”. Era despre excursia mea de saptamana trecuta in Norvegia. Dar m-am acrit irecuperabil in timp ce-l scriam. Asa ca nu o sa fie nici haios, nici incitant. Ci doar amar. Amar ca gustul pe care mi l-a lasat aceasta excursie. Sfatul meu este sa nu va duceti, decat daca faceti parte din tagma acelor super patrioti imbecili care oricat ar fi de calcati in picioare tot si-ar iubi netarmurit tara. Altfel insa, stati acasa, pentru ca veti pati ca mine. Veti capata blestemul termenului de comparatie. Si urmatorul imbecil care imi va spune ca “lasa mah, ca mai mult sau mai putin peste tot e ca in romania, toata lumea fura, e violenta si nesimtita ca asta e natura omului” am sa-l trimit direct in pizda mamei norvegilor sa vada ca se poate si altfel. Ca se poate sa mergi zambind pe strada fara sa se uite lumea ciudat la tine crezand ca esti sarit de pe fix.
Norvegia este tara unde ministrii isi dau demisia pentru ca nu si-au platit o factura sau o rata personala.
Norvegia este tara balcoanelor deschise la parter, sau deseori ale unor simple usi de sticla la parterul unui bloc care dau direct afara, balconul fiind substituit de verdeata din fata geamului tau.
Norvegia este tara masinilor mici si nu foarte noi si a hainelor de bun gust. Pentru ca sunt bogati si ca individ si ca tara, si deci nu au complexul fomistului roman. Nu au bugatti, ghiuluri, armani, nike, gucci sau alte imbecilitati scumpe si inutile specifice cocalarului si proastei din romania. Gasesti doar cateva astfel de reprezentante pe Karl Johans Gate, printre kebaberii si buticuri de zdranganele, unele chiar vis a vis de biserica in cadrul careia exista o crasma si mai multe magazine. Dar asta e strada turistilor, pe care norvegii nu o viziteaza decat sa haleasca un kebab oslo (care mie nu mi-a placut, avea gust de sampon).
Norvegia este tara in care eu, intr-o saptamana intreaga, am auzit doua claxoane. Doua.
Norvegia este tara in care bosorogii se inghesuie in autobuze ca si la noi, dar cu schiurile in brate si in directia pistelor de ski din jurul oraselor, nu in directia biserica/piata/doctor care la noi sunt toate inevitabil in centru. Si, ducandu-se la ski, nu iti cad in cap, nu vin sa-ti haraie balos si putrid la ureche sa le dai locul cand tu mergi acasa dupa 11 ore de munca.
Norvegia este tara in care 90% din spoturile publicitare la televizor nu sunt spoturi despre tampoane, ciuperca piciorului, mucosolvin, bauturi, mancaruri, detergent, cosmetice cu formule aiuristice pentru femei batute in cap, si multe servicii bancare. Nu. 90% sin spoturile difuzate la ei se milogesc de tine sa donezi bani pentru copii africani, sa NU iti iei masina, sa nu consumi mai mult decat ai nevoie, sa te gandesti la viitorul copiilor tai si al copiilor lor, cu alte cuvinte te indeamna sa fi om.
Norvegia este tara cu magazine pe ale caror rafturi gasesti sub 10% marfa de import.
Norvegia este tara in care cand se taie copaci chiar se planteaza altii in loc.
Norvegia este tara care stie sa isi prezerve si sa isi foloseasca toate atuurile turistice. Si care nu te face sa te simti prost ca turist. Care nu iti cere bani in plus pe camere video sau aparate foto la intrarea unui muzeu. In care parcurile, muzeele, obiectivele turistice in general sunt impecabile. Iar magazinele de suveniruri nu sunt pazite. Nu au 1000 de camere de luat vederi pe metru patrat. Or sa aiba insa, in curand, pentru ca am vazut confrati de-ai nostri. Si consangvini de-ai mei.
Norvegia este tara in care iarna nu vine niciodata pe nepregatite, si nici la ei iarna nu e ca vara. Pe strazi zapada ajungea pana la 20 de centimetri, si totusi masinile mergeau, nimeni nu injura, si nu era nici o pipita isterica si nefututa la colt de strada, cu microfonul in mana in fata unei camere de luat vederi, mancand cacat despre ineficienta autoritatilor in haosul naturii dezlantuite. Da, romani, masina merge si prin 20 de centimetri de zapada. Socant, nu? Si totusi asa e. Iar orasul parea din povesti.
Norvegia este tara unde nu se grabeste nimeni. Nici la munca. Pentru ca ei sunt eficienti. Muncesc mai putin, dar mai bine. Romanul ori o freaca de moare, ori baga ca berila cu biciu pe spate, muncind mult si prost. Iar romanul poate fi dat afara daca intarzie 10 minute. Asa ca se propteste in claxon, se arunca in mijloacele de transport in comun, alearga de parca nu mai exista maine. Acolo am vazut frunti senine pe strada, si priviri limpezi. Si la noi vezi pe strada frunti senine, dar din alte motive. Iar ochii, daca nu sunt goi sunt incruntati, si daca nu tac atunci urla disperare, furie, ura, frica, frustrare…
Norvegia este tara unde oamenii nu sunt spalati pe creier nici de media, nici de politici, nici de religii. Sunt deschisi, directi fara sa jigneasca insa. Sunt asertivi, nu agresivi. Nu au Libertatea, Can Can, OTV si stirile de la ora 5 sa le ocupe 99% din procesoare. Nu au manele, si presupun ca in muzica lor au bunul simt sa fie macar corecti din punct de vedere gramatical. Acolo se demoleaza cladiri pentru a se planta copaci. La noi se taie copaci pentru a se constru biserici si birouri. Acolo jumatate din suprafata oricarui oras mai mare este parc, iar orasele sunt inconjurate de paduri dese si salbatice, parca rupte din povesti. La noi se taie si copacii de pe marginea drumului, iar in cele cateva palcuri de padure schingiuite, sufocate de miristile dezolante din jurul bucurestiului se iese la mici bere si manele, cu carca de gunoi aferenta. Au fost candva codrii vlasiei, popor de imbecili, unii din cei mai mari si mai frumosi ai europei…
Imi e scarba sa mai continui. Imi e scarba si de mine insumi.
La drumul de intoarcere am avut escala la Munchen. Zbor Lufthansa. In avionul catre bucuresti s-a suit un grup mare de “sportivi” cred si niste pipitze de mall dambovitean. Vr-o delegatie ceva. A durat imbarcarea 25 de minute. Numai a lor. Mui, puli, scandal “locu’ meu, ba al meu, mortii ma-tii”. Bagaje puse pe jos in fata usilor de urgenta. Am vazut una din asistentele de zbor, nemtoaica… se tinea literalmente de tample clatinandu-se usor pe picioare. Inainte de decolare toata lumea facea milioane de cruci pe burta. Dupa decolare cineva in fata, din grupul de romani, a borat. Citeam o carte in romana si incercam sa imi ascund rusinea crunta. Va jur ca imi venea sa plang de furie. Dupa aterizare, pe otopeni, a venit socru-miu sa ne duca acasa. Era trecut de miezul noptii… In parcare, pe cand incercam sa indes bagajul in portbagaj exact in fata noastra doi taximetristi erau sa se ia la bataie. Am auzit in 5 minute, in parcarea aeroportului, zeci de claxoane si de injuraturi. Si iar mi-a venit sa plang de furie.
Nu, chiar imi e sila sa continui.
Multumesc din suflet Andreei pentru ca ne-a suportat acolo o saptamana intreaga si o felicit ca a reusit sa scape din cosmarul numit romania si ca a ales o tara ca Norvegia in schimb. Si ii multumesc si pentru ajutorul cu pozele, pe care le puteti vedea in link-ul de la sfarsitul acestui post. Cand si daca voi fi in toane mai bune poate o sa comentam impreuna cateva poze si o sa va povestesc chestiile haioase care ni s-au intamplat acolo. Acum insa nu pot.
Numai bine.
http://chimaira.yagr.com/~lake/alex/
Later Edit:
Cand am ajuns acasa intr-un final apoteotic am fost intampinati cu vestea ca ne-a fost sparta sala de repetitii, si mai bine de jumatate din scule furate. Zeci de milioane, bani stransi cu sacrificii si efort, ca nici unul din noi n-are rude prin parlament. Bani dati ca sa ne facem meteahna de a ne canta durerea si frustrarea intr-o tara care oricum e mai surda decat mortii in morminte.
Cred ca si mortii plang in romania.




