Revelatia de vineri

Bai nene, fuck pipera (a se citi paipira) again.

Vineri a fost o zi transcedentala…oculta, invaluita in misterele unei frici nebanuite care ma bantuia inca din timpu somnului. Umbre sumbre mi se insinuau in gand si nu imi puteam concretiza spaimele, nu reuseam sa imi formez o imagine mentala a ceea ce parea a ma teroriza.

Pana cand am ajuns la birou.

Cand ne era lumea mai draga, la birou a cazut curentul. In jurul cladirii in care lucru eu sunt santiere cata frunza si cata iarba. Iar pe santierele patriei sunt dorei. Doreii sunt singurii care mai lucra in romania zilelor noastre. Scopul lor este unic, bine definit, inamovabil si obsedant: sa taie cabluri. De curent, de net, de telefon. Orice are prostul obicei de a fi transmis printrun cablu are ca nemesis un dorel. Deaci si zicala: „orce cablu isi are dorelu lui”.

Deci cum butonam io in stilu tipic corporatist hamstericesc ca sa sporesc capitalu capitalistilor fass…curentu pula, lumini stinse, aprinse becuri dalea de avarie si panica. UPSurile piuiau vesele, compurile treceau pe baterie, toata lumea calcula cat ii tine si cum sa facem sa ne tina mai putin sajungem acasa mai devreme. In tot acest haos evident ca lu mandelu ii vine sa se pise, de emotii. Drept pentru care ma duc la buda pentru mai sus mentionata activitate. Acu sa va iegzplic, la noi buda e situata in spatele unui dulap care joaca rol de copiator, fax, scanner si multe altele. E cu alte cuvinte pitit bine, situat in interiorul etajului, cu mai multe usi (proaste adica dalea in care ti se vede freza si gleznele cand te caci) dar usi, iar aia de la intrare are toate caracteristicile unei usi de intrare intro casa de mafioti. In other words, cum ii placea sa zica si poaetului nostu national Eminemscu, buda noastra nare nici un geam. Si cum ma pisam io asa pe intuneric, acele umbre, temeri, spaime, frici si alte sinonime sau concretizat deodata. Au loat forma unui gand zdrobitor care mia facut inima sa rateze cateva batai.

„Daca imi venea sa ma cac sin buda era bezna totala, cum mias fi dat seama cand sa ma orpesc din sters la cur?!?”

Socat inca de revelatia caremi zguduise SNCu am iesit dan buda uitant in prealabil atat spalatul pe maini cat si inchisul la slitz. Odata cu revelatia au venit si altele mai mici, replici de genul „cum se caca orbii?!?”.

Asta sentampla vineri. Vineri seara fusa ziua lu Gion, vestitu clapar. Deci merem sai uram de voie buna. Si acolo, cand se mai aduna lumea, toti fiind ca si mine, intelepti unu si un, le imparatsesc umpic vinovat revelatia si framantarile mele. Raspunsul venit dan partea unora din ei a fost mai zguduitor decat revelatia:
„Da ce bah, tu te uiti la hartie cand te stergi la cur?!?”

Oh, zei, da…ma uit. Bine, nu la primele nefericite bucati de celuloza care poate cand erau copaci aspirau la teluri mai nobile decat cele curente. Dar la un moment dat, cand crezi tu ca ai terminat operatiunea, te uiti nu? Timid asa, usor speriat de ce ai putea sa vezi, poate umpic vinovat, dar te uiti, nu?!? Altfel… cum naiba stii cand sa te opresti din sters la cur?!?

PS la Paipira, cand intrun final a venit curentul sa oprit apa. vaz ca mai nou cele doo comoditati, recte curentul si apa, tind sa se excluda reciproc. adica la noi, ori te caci pe langa veceu, ori nai cum sa tragi apa dupa el. de cacat situatia…literalmente de cacat.

De ce mah, boule?

De ce te’ai dus la vot, roman tampit?!?

Asta e intrebarea mea pentru masa amorfa si cenusie de de romani imbibati de „patriotism” si „constiinta civica” ce a umplut sectiile de votare.

Acum sincer, voua vi se pare ca ce se intampla acum are legatura cu oricare din optiunile electoratului, oricat de imbecil ar fi acest electorat? Eu am impresia ca in romania voteaza un singur om. Sinistrul, apocalipticul marinar cu priza la neanderthalieni este cel care a votat cu mana tuturor celor care au tinut infama stampila. Indiferent unde a cazut stampila, s’a facut vrerea lui si numai a lui. Votul uninominal, de altfel un sistem ce poate in alta parte da roade, a fost „romanizat” in stilul caracteristic iar „redistribuirile” s’au asigurat ca votul romanului este chiar egal cu zero.
Cireada de imbecili care a dat buzna la vot (si de aici exclud pe cei cu interese, singurii indreptatiti sa puna mana pe stampila) nu a facut decat jocul marinarului si al sleahtei de puturosi purulenti care constituie „clasa politica” a romaniei (cu r mic, sa ne intelegem, pentru ca nu cred ca de Romania e vorba aici).
Circul continua, dar spectacolul tinde sa devina atat de gretos incat mi’am uitat simtul umorului in buzunarul de la cealalta haina. Manariile se fac acum pe fata, sub temeiul unor legi si ale unei constitutii de nimeni stiute. Jucatorul schimba regulile jocului dupa cum ii tuna, iar cetele de giboni fomisti au uitat flegmele pe care si le’au comunicat reciproc in ochi ani la rand. Se calca peste orice singurul tel fiind ciolanul.
Acum sunt impreuna, plagile romaniei post decembriste si’au dat mana si au format mareata Alianta pentru romania. Pana acum am fost furati pe rand cand de unii, cand de altii, dar deja un mandat de stat pe bara era prea mult pentru hoitarii imputiti care constituie „fruntea” tarii. Acum si’au dat mana sa fure impreuna, si musii, matelotii porcului de mare, si baronii de cacat ai celuilalt mare presedinte. Romania este acum doar o troaca puturoasa de laturi la care porcii si scroafele se inghesuie acum toti gramanda sa isi umple copaile de mate ce le tin loc si de creier, si de coloana vertebrala. Chiar si cei care il scuipau pe mariner acum ii urmeaza exemplul intocmai. Ascunsi prin te miri ce golden schlitzuri se negociaza, se maraie cu cu boturi si raturi ranjite, cu ochii sclipind feroce de febra avutiei fara rost. Se bat pe ministerele cele mai banoase, in vreme ce acelea care nu aduc nimic sunt lasate in paragina. Se inventeaza noi ministere doar doar s’o mai ostoi foamea de bani a proaspat „alesilor”.
Si uite asa sfarsim cu un guvern „de criza”, cardiaca probabil, condus de nevertebratul Boc, cu ministri ca marea doamna de succes Udrea, a carei, nu’i asa, inteligenta, tarie de caracter si mai ales vointa de fier i’a adus succesul in afacerile cocosului mafiot si imputitului matelot…un general sppist la Interne, un primar de succes la economie sau o ecaterina “garantat/multumesc vanghelie la educatie ar completa tabloul had al crudei realitati. „Lasciate ogni speranza, oh, voi che intrate”…

Si vina cea mare nu e a lor. Ei sunt ceea ce sunt, si poate chiar nu pot fi altfel. Vina este a voastra, cetatenilor, patriotilor, dobitocilor care tremurati de nerabdare sa puneti mana pe stamplia, sa va exercitati dreptul la vot, sa va simtiti si voi din mandat in mandat importanti. Sa credeti ca aveti ceva de spus, de parca ati conta cu ceva. Chiar nu vedeti ca nimeni nu da doi bani pe voi? Ca sunteti simple procente in goana dupa avutie a celor care deja sunt avuti? 19 ani nu au fost indeajuns sa va deschida ochii…
Si tot din cauza voastra nu se schimba nimic, aceiasi vuluri plesuvi, hulpavi si hoitari se vor perinda rand pe rand, sau ca acum toti deodata sa ne ia si ultimul strop de speranta si de omenie. Imbecililor…

1 Decembrie

In lumina (ironia sortii, nu?) proaspat incheiatelor alegeri, romani: