Hai la scoala, sanvatzam…carte…si sa…plm…sa ne simtim bine

iote ce gasi un coleg pa blogu lu piticu simi dadu si mie sa vaz. pai ba nene, as cam vrea si io inapoi la scoala in cazu asta. va dati seama ce emineci am fi fost cu totii? unde mai pui cacand eram ion scoala eram vro 6 baieti in toata clasa. trai neneaca. skimbi colega de banca de doo ori pe zi, sin 3 ani de liceu imbatranesti 20. mas fi lasat si de bautura si de tigari. in fine, toti stiu ca scoala e o mare laba. acum avem si dovada:

 http://piticu.ro/blog/

iaozi brau!!!

bre,

eri meam dat seama ca mam bosorogit bre. am reusit sa supar toata lumea. no violonizda noastra amplinit eri o varsta care merita scrisa in analele istoriei si deci si sarbatorita, asa ca am decis tooti ca luni seara (sexi, nu?) o so sarbatorim pe micuta la tobar acasa. dupa ce am decis noi asta, lam sunat si pe tobar sal anuntam. na murit de fericire, da nici na avut ce pula lui sa faca. zis si facut, cum la studiou nu mai aveam treaba, pa la 9 claie gramada la mesteru tigailor acasa. tata trupa cu rulotele (pretene, prieteni) dupa noi neam adunat cu cadoae and shit si punte pe drojdeala. cat timp sa stat jos si sa baut frumos mio placut, sunt as la asta. numa ca la noi in trupa este oameni de varsta mea (care skimba prefixu cu 3) si oameni de varsta lor, care abea skimba prefixu cu 2. astia dan categoria a dooa au purces la tururi de forta de genu care suge sticla de votca in mai putin de 3 minute. cu alte cuvinte unii sau mucificat. da rau de tot. si anceput putzuleala. aruncat kestii pe geam, tavalit pe jos, kiuiala, daramat tot ce se poate de pe mese, devastat mobila, jucat fresbee (sau cum pula mea so scrie) cu parizeru, ce mai, “dixtractie” la maxim. deja ma simteam in plus big time. tata dumania culmineaza pa la 12 ale noptii cand sarbatoritei i se aduce toertu cu lumanari care simbolizau frageda varsta. sa canta, sa sufle, si porma flosc sarbatorita cu muianun tort. deacilea mam secat. oi fi io defect, da bataia cu frisca numi stan caracter. era frisca si ciocolata peste tot, pe jos, pe sus, pe pereti, pe haine, in oki, in par and so on. therefore (cum ziceau si dacii cand ii explicau lu darius cal capaceste panal face o apa siun pamant daca nu sa cara repejor) mam shukarit si dupa ce miam bagat constiincios pulan tortu lor am taiato acasa spre disperarea nevestimii carei in concediu si pe care no futea grija de venit la berou a dooa zi recte azi.

cadou meu, foarte matur de altfel, a constat intrun desfacator de bere atasat de o mare pula de lemn, si a fost evident atractia serii. a aparut in toate pozele pe care nu le am da pe care vi le voi supune atentiei cand leoi primi.

deci nu ma mai tin baierile de bairame da genu asta. sunt un bosorog…

graba strica treaba…

incep sa ma sece din ce in ce mai tare categoria de oameni numiti eufemistic “bosorogi”. sunt peste tot, tempiedici de ei oriunde, la orice ora.

luni dimineata e de cacat by default pentru ca e luni dimineata, si asta ma face mai ursuz decat sunt in genere in diminetile unor zile lucratoare. deci si azi, cantotdeauna eram un amestec exploziv de nervi. si iote faza:

a coborat careva din tramvai la unirii pe coposu colt cu sfanta vineri? e cea mai de cacat statie ever. refugiul e mai ingust decat un absorbant dasta nou de te simti uscata si curata, si in permanenta plin de “cetateni” care in spirit romanesc vor sa se suie musai in tramvai inainte ca ceilalti “cetateni” sa apuce sa coboare prin locurile mai mult sau mai putin permise. pana aici, nimic diferit, doar tipic romanesc. este evident ca dimineata 90% din acesti “cetateni” sunt mai sus mentionatii bosorogi care are ei treaba importanta bre. se duc la spital/biserica/cimitir cu sacosele de piata ca orice bosorog care se respecta pentru ca nus telenovele si diaconescu on air la ora aia. pe strada imbulzeala de nedescris, carambol, masini care incearca sa scape cumva de la coada comunista la semafor. tramvaiu se chinuie sa ia dreapta. in astfel de conditii ma dau si eu jos sajung la metrou de unde sa ma duc la birou sami mananc nervii si sanatatea ca sa creasca fondul de pensii. in spatele meu un bosorog care putea inspaimantator a alcool ieftin si naftalina. muci. cu sacosele de rafie aferente castei sale. mampinge mutantu pe scari pentru ca se temea sa nu se termine tramvaiu inainte sapuce el sai vina randu. ma precipit pe peronu cu pricina, si de acolo astept linistit sa se urce restu in tramvai, ca sa am si eu loc sa ajung pe trecerea de pietoni. bosorogu insa avea alte planuri. il tin cu greu sa nu maruncen strada sub masinile care treceau pe lange, si incep sa merg spre capatul refugiului unde e trecerea de pietoni. pe imputiciunea pamantului il lasa nervii, probabil ca pierdea randu la marar, asa ca manjura indeajuns de tare sal aud prin casti si ma impinga furios spre tramvaiul care se misca deja sa dea coltul prin stanga mea. se tinea binte futul in gura de basinos, pentru ca mampins cu destula forta incat sa ma faca sa fac un pas lateral spre tramvaiul care prindea viteza…

din fericire, pus in fata situatiilor periculoase sunt oaresicum in masura sami pastrez calmul. de obicei ma napadesc emotiile dupa ce pericolul a trecut. depilda imi tremura genunchii cand ma dau jos de pe scena, si nu inainte sau cat timp sunt acolo. chestia asta a salvat o viata azi. pentru ca nemernicu ala, cacamas in sacosele lui si ale neamului lui de meltean imputit ma impis fix intru copilas cu un ghiozdan in spate si o vioara in mana, care era intre mine si tramvai. nu cred ca avea mai mult de 30 de kile, iar io am 90…intelegeti unde bat? copilasul ala ar fi zburat literlamente sub tramvaiul care se deplasa pe langa noi. am reactionat mai mult instinctiv, am dat drumul ghiozdanului pe care tocmai incercam sa mil pun in spae si am reusit sa apuc copilul cu o mana de geaca si cu cealalta de ghiozdanul lui si sal ridic la piept. o femeie a tipat in spate, si un alt tip care a observat faza ma tras la randul lui pe mine pentru ca eram destul de dezechilibrat si riscam sa sfarsesc sub tramvai cu tot cu copil. un nene intre doua varsta ma uns pe suflet dandui o palma dupa ceafa imputitului de bosorog incat ia zburat caciula din cap. cateva secunde bune am ramas intepenit in mijlocul peronului cu copilul la piept, porma miam dat seama ca il strangeam in brate indeajuns de tare incat ii era greu sa respire. iam dat drumul si bietul copil a luato la fuga printre masini spre trotuar. am ingaimat ceva multumiri omului care ma tinut la randul lui, si cu picioarele tremurind am luato spre metrou. in metrou am avut indeajuns timp sa constientizez ce sa intamplat si ce se putea intampla daca lucrurile nu ar fi decurs asa cum au decurs. credetima ca inca mai tremur, si inca am o stare de greata si de frig. de frica. rareori in viata mea mia fost asa de frica. din fericire am fost indeajuns de socat si nu am mai avut timp sal prind pe bosorogu ala, pentru ca las fi lovit…cu sete.

saptamana asta anceput minunat!

si iar ne citeste lumea…

mie teama sa ma gandesc cum arata aia care suge pula la tigani pe degeaba…si sper din tot sufletul sa fie o AIA…
oricum, my favorite e ala care cauta “babe care se fute”. om de viitor…si imi place si cum in mijlocul acestei valtori troneaza binenteles “toamna zeita culorilor”… 

iote cine ne mai citeste pe langa apropriati (printre care mai nou se numara si nenea de la bastrix):

 

Fractura Libidoului

courtesy of brother SithLord:

http://fishki.net/comment.php?id=27522

asa se bea la rusi!

http://ziza. ru/2007/10/ 22/rebjata_ snjali_klip_ na_populjarnuju_ pesnju.html

fara cuvinte…

am ramas fara cuvinte…

http://video.rol.ro/video/7af9db717afeadf6b62e/Lilly_cea_mai_desteapta_fata.htm

Leapsa de la conu astral

mia dato alde Cozmos  azi. numa ca io spre deosebire de dansu si altii chiar imi imintesc care a fost prima carte pe care am citito vrodata. literally citito, adica nu gangurit cu ochiin poze, ca de gangurit ganguream la rahan care era in franceza si care nu era carte.

imi evoca amintiri adanci leapsa asta, si am sa las o tara doparte bascalia sa va zic de ce. io fusei mic la slanicu prahovei, o zona cu paduri si munti de sare. o zona in care cand eram io mic inca mai intra baba iarnan sat, inca ne mai dadeam cu sania pe uliti in sudalmele babelor si unchiesilor in picioarele carora ne mai opream. inca ne scaldam la garla sau la baia baciului vara, inca pasteam vaca desculti, inca jucam “folbal” cu ghemu de carpe pe izlaz ca apoi sa ne petrecem seara smulgandune spinii dan picioare. inca se bea apa din put si se gatea cu apa de ploaie (care inca mai facea bine la par). inca se mai lua painea pe cartela, inca se mai purtau ciubotele, sortu si baticu erau inca trendy precum si pufoaica, nadragii de salopeta, chimiru, surtucu, cusma si “cizmilii de guma”. se mai cresteau inca animale pe care trebea sa ai taria sa ti le sacrifici singur si sati aduci aminte de asta cand te bucurai de gustul mancarii. pe vremea aia inca mai stiam limba copacilor, a ierbii, a vantului, a gazelor si inca mai citeam in cer.

pe vremea aia aveam doar doo carti. una de colorat, si una pentru poezii pentru copii. si seara, dupa ce “dadea vacile devale” si aveam grija sa ajut pe ai batrani (bunica si strabunica) la astamparatul orataniilor si celorlalte animale masezam in pragu usii. in mijlocul bataturii bunica si strabunica mai stateau la un taifas, difuzoru se auzea infundat de dupa usa cu te miri ce noi cuceriri in ale civilizatiei si progresului, iar pe cornisa “casei mari” caremi era interzisa mie fiind doar pentru oaspeti saseza sa cante mierla. in decoru asta feeric de amurg si miros de tei si fosnet de padure io buchiseam cu greu cele invatate de batranele ce mau crescut din cartea aia care nu era de colorat.

cartea se chema “Linistea Cri”, o mai am si acum tot acolo, si cu greu imi infrang amintirile cand o vad. acum nu mai am curajul sa citesc din ea…

o dau si io mai departe lu

iodip

Karioaka

Miruna

Reklameeeeeee

iote o reclama pa gustu meu, enjoy:

http://www.razbunatorul.org/

a venit a venit toamna…..

si ploo. si cadobicei, stihiile naturii ne iau pe nepusa masa. canaleles infundate, trotuare navem de borduri, masini avem cate doo pentru fiecare cap de vita furajata dan capitala. pentru ca nu ne putem caca de foame, dar ne loam matiz in lizing, bagamias pulan bucuresteanu care se mai plange co duce prost.

azi mea loatara o ora si ceva sajung da la hala lu stramosu nostru traian (nu basescu, nici remes, alalaltu) pana la urinii. am mers o bucata pa jos pentru cam vazut masinilii bara la bara. dupa ce ma murat ploaia binisor am decis cami bag pulan ia de punctualitate (doar ma duceam la birou, nu la crasma) si am sarit in unu dant tramvaiele care se tarau pe langa mine. am stat in tramvai juma de ora, timp in care am parcurs cam circa aproximativ in jur de 25 de metri. mam secat, iam batut manipulantului cu pumnun geam sami deschida usa si miam reluat traseu bucuros ca cineva candva a inventat mersul pe jos. calea calarasilor se ingusteaza aprig, iar trotoarele servesc drept loc de parcare pentru jmekeri, asa ca deplasarea perpedes se efectueaza cu multiple dificultati, adica greu.

la un moment dat (sa zicem t zero sau t initial) un nene dan coloana de masini a decis casi baga pula si cauta o ruta alternativa, adica fix straduta pe care ma pregateam so traversez io. ca orice capitala care se respecta bucurestiului nui ajung bordurile lu muia aia de videanu ca sa iasa dan balti. deci pe strazi e un fel de fata morgana care kiar e apa. jegoasa, plina de cacati si flegme… dar, never the less (cum zicea si zalmoxis cand le incanta mistic dacilor teorema lu pitagora) apa. asea ca nenea asta trage de volan intrun mod care lar face pe schumi sa planga cu sughituri si demareazan tromba (de apa futul in gura pala cu mecanica fluidelor) pe langa mine. fleasca. deci copiii tatii, fleaska rau de tot. mam albit (cred) si am incercat sai fut nemernicului o bucata picior in masina pe unde apuc, dar nam fost suficient de rapid. am urlat din toti bojocii niste aluzii subtile la pula, masa si toti mortii lui siai neamului lui, si mam rugat la toti zeii sa auda si sa opreasca masina sami faca scandal… ce macel ar fi iesit. din pacate ori na auzit, ori il durean pula de masa si de mortii ei… bun zic, facuram si trebsoara asta, haidem mai departe. si fleosc fleosc imi trambalez asseturile murate bine mai departe, nutrind in continuare ganduri si sentimente nu prea suave la adresa melteanului, masii si mortilor lor.

no, merg io mai mult sau mai putin linistit dar foarte precaut si ajung la intersectia aia unde calea calarasilor se transforma magic in corneliu coposu care se intersecteaza in piata omonima cu mantuleasa. si ca orice om normal dau sa traversez ”pe culoarea verde a semaforului” care functioneaza numa cand vrea el. am uitat pesemne ca traiesc intro tara anormala, intro capitala anormala, plina de soferi idioti. bre lume, parca eram in filmele cu stan si bran, cand sa pun picioru pe “partea carosabila” vrruuuuummmmm vrun avorton intarziat dan partea halalalta. dupa cateva tentative nereusite o iau la fuga (da dragii mei, in bucuresti si pe verde se traverseaza cu frica, in fuga) prin baltoace sperand sa ajung in cat mai putine bucati pe trotuaru dan fata. si istoria sa repetat dar de data asta in fata. fleaska. muci. mi sau murat breloacele. nam mai avut nici puterea sanjur… 

din fericire am prins un metrou mai gol, si am avut chiar si loc, asa ca am picurat oarecum linistit pana la birou.

deci daca randurile astea sunt citite si de doi soferi care au stropit cu mult temei un nene imbracat in negru, cu plete, geaca de piele, sapca siun ghiozdan de laptop in carca va doresc sami sugeti pula dupa care sa muriti in chinuri groaznice cu intreg neamu vostru de cacati ratati, uscati si razuiti de pe perete!